Skip to main content

Pui în azmă, păpușile de dragavei și turta în foi, sunt bucatele din Dolj pe care le-am descoperit

Locuiesc de multi ani în Craiova și îmi doresc să schimb mentalitatea celor care spun că Oltenia nu are cu ce se lăuda, să prezint feluri de mâncare vechi și pe cei care se implică să ducă povestea mai departe. În 2014, o filmare într-o bucătărie conservată ca acum aproape 100 de ani din localitatea Dăbuleni, cu protagoniste vârstnice care au povestit şi gătit la vatră a reprezentat începutul proiectului „Dolju-n bucate”, realizat echipa de la Centrul Creației Populare Dolj.

Îmi plac bucatele pregătite ca-n vremea bunicilor, simple, savuroase, realizate doar din ceea ce are omul în propria gospodărie. Mi-e dor de bucătăria mică de la țară în care gătea bunica și îmi amintesc mereu cu câtă nerăbdare așteptam să mă așez pe scăunel ca să mâncăm împreună la masa mică cu trei picioare.

Sunt pasionată de gastronomia românească de cand mă știu. Fiecare zonă din România are feluri de mâncare renumite în plan local, dar nu știm prea multe despre cele din afara locului în care trăim.

O nouă ediție „Dolju-n bucate” a avut loc la Casa Universitarilor, o casă de patrimoniu din Centrul Istoric al Craiovei cu o gradină foarte frumoasă. Au fost invitate comunităţile din Bârca, Dăbuleni, Calafat, Ghidici, Izvoare, Giurgiţa, Greceşti, Forumul de Prietenie Româno – Macedonean din Băileşti şi Asociaţia Vlahilor din Bulgaria.

Ce-mi place de fiecare dată? Invitații sunt îmbrăcați în portul tradițional, povestesc cu drag despre satul lor și prezintă bunătățile pe care le-au adus.

Ce am descoperit pe mesele încărcate? Mâncarea oltenească, feluri vechi transmise din generație în generație. Pui în azmă, pâinea minţită, raci umpluţi, salată de vinete cu puţin usturoi şi ţelină, păpuşi de dragavei, raţă pe varză, murături, turtă în foi, gogoşi si multe altele.

Puțină lume știe despre racii din Oltenia, sunt niște ardei roșii care se înșiră pe ață și se pun la uscat. Se pregătește ciorbă de raci și mâncare de raci. Am gustat mâncare de raci și am întrebat-o pe Marga Chiurtu cum se pregătește. Se călește ceapă mai multă, apoi se pune pasta de roșii și se îngroașă cu făină. După ce s-a răcit, se umplu racii. O mâncare simplă, gustoasă, cu legume.

 

Raci uscați la Dolju-n bucate

Ce am mâncat pentru prima dată? Pui în azmă de la Dăbuleni, păpuși de dragavei de la Bârca și turtă în foi. Era mare aglomerație la masa celor de la Dăbuleni, toți întrebau cum se face puiul în azmă. Și aceasta este o mâncare simplă. Puiul întreg se pune la fiert, vreo 20 de minute și se pregătește un aluat de pâine. Într-o tavă se așază aluatul de pâine în jurul puiului. Se pune tava în vatră și toată grăsimea din pui intră în aluatul de paine. Atunci când scoatem din vatră, puiul este rumenit și are o aroma deosebită. Se servește cu un colț de pâine din tavă.

Pui în azmă la Dolju-n bucate
Pui în azmă la Dolju-n bucate

Marga Chiurtu mi-a dezvăluit cum se fac păpușile de dragavei la Bârca. Se așază mai multe foi de dragavei, una peste alta, se înfășoară cu ață și se prăjesc în tigaie. Se face saramură multă într-un castron și se pun păpușile de dragavei.

M-am întâlnit cu Alexandra Daniela Ilie, Andreea Melinescu, Laura Pumnea și am descoperit noi prieteni cu care voi păstra legătura, pe cei care au pregătit aceste bucate.

Am stat de vorbă cu Amelia Etegan, managerul Centrul Creației Populare Dolj, despre aceste mâncăruri simple, gustoase, care ar trebui să se regăsească în meniurile restaurantelor din Craiova. Artiști internaționali invitați la Festivalul Shakespeare, șefi de companii străine nu au descoperit mâncarea tradițională, gătită cu produse locale.

 

Dolju-n bucate
Dolju-n bucate

Articolele pe care le scriu sunt o invitație să descoperim și să promovăm gastronomia românească.

Voi ce evenimente culinare urmăriți? Ce bucate vă plac din Oltenia?

Foto: Alexandra Daniela Ilie, Centrul Creației Populare Dolj

Citește mai mult

Masa de Anul Nou în satele de pe Valea Dunării

Sunt pasionată de gastronomia românească de când eram mică.
Vacanțele le petreceam la bunici, într-o zonă necolectivizată din județul Argeș. Fiecare familie avea animale și era o întrecere între gospodine să pregătească feluri de bucate pe care le știau din străbuni. Mâncam la masa mică, o masă rotundă din lemn cu scaune mici în jurul ei, o masă pe care o întâlneai în fiecare bucătărie din Argeș.

Mi-am propus să promovez elementele specifice din gastronomia românească, să prezint spiritul locului și oamenii deosebiți care gătesc cu pasiune aceste bucate. Doru Ciolacu, realizator la TVR Craiova, promovează în emisiunile sale gastronomia din Oltenia și ne întâlnim des la evenimente. Invitația să particip la filmarea unei emisiuni despre pregătirea pentru Masa de Anul Nou m-a bucurat foarte mult.

 

 

Gazda noastră a fost Neta Soare, renumita cântareață de muzică populară născută la Giuvărăști, o comună aflată pe malul Dunării lângă Corabia. La poarta casei am fost întâmpinați cu multă bucurie de Neta Soare și un prieten al său, Vasile Ciobanu, un interpret renumit de muzică populară, născut în județul Mehedinți.

Este prima oară când am participat la realizarea unei emisiuni TV.
L-am cunoscut pe Alin Dijmărescu, cameraman renumit la TVR Craiova și un profesionist. A așezat luminile, a întins cablurile și-a pregătit aparatul și așa a început povestea. O poveste despre Anul Nou de la Giuvarăști.

Masa de Anul Nou începe cu țuica fiartă. Pe masă era o sticlă cu țuică de prune și alături erau câteva felii de mere, zahăr și piper. Eram foarte curioasă să văd cum se pregătește țuica fiartă pe malul Dunării. Gazda noastră a pus zahărul în ibric și timp de 1 minut l-a lasat să se caramelizeze.

După aceea a pus țuica, piperul și la sfârșit a adaugat feliile de măr. Țuica e foarte bună și are o culoare interesantă de la zahărul caramelizat.

 

 

În Argeș, bunica mea nu face țuica fiartă cu felii de măr, ea pune într-un ibric țuica de prune, adaugă o linguriță de zahăr și câteva boabe de piper. Vă încurajez să folosiți zahăr caramelizat și felii de mere.

Mama lui Neta Soare pregăteste întotdeauna pentru Masa de Anul Nou ciorba de curcan și friptura de porc. Sunt renumite în această zonă și astăzi acestea sunt vedetele emisiunii TV.

Ciorba de curcan se servește neapărat dimineața la spartul petrecerii, este foarte bună dupa preparatele de porc din noaptea de revelion. Se pregătește cu multe legume, la sfârșit se adaugă neapărat zeamă de varză și se drege cu ou.

Până s-a fiert carnea de curcan, Neta Soare s-a dus să ne aducă niște murături. Gogosari, gogonele, conopida, toate aveau o culoare foarte frumoasă și un gust special. Mi-a plăcut foarte mult și zeama de la murături.

Am stat de vorbă despre copilărie și oameni dragi.
Friptura cu cartofi și legume a fost pregatită de Doru Ciolacu și Vasile Ciobanu. Doru știe toate secretele gastronomiei din Oltenia, cunoaște multe familii care gătesc mâncare tradițională și le prezintă în emisiunile sale realizate la TVR Craiova. Îl însoțeste cameramanul Alin Dijmărescu și restul echipei.

Pentru friptura de porc a pus carnea la fiert într-o oală mare. A adăugat apa până la jumatatea oalei, după aceea  a pus aproape un  litru de zeama de varză, piper și foi de dafin. Zeama de varză era extraordinară, am băut o ceașcă întreagă. Nu am pregătit niciodată friptura folosind zeamă de varză.

 

 

După ce s-a fiert carnea, Vasile Ciobanu a tocat legumele, le-a pus alături de friptură și deasupra a așezat carnea de porc. Zeama de la carnea care a fiert a adăugat-o treptat în tavă și totul a fost introdus în cuptor.

 

Toată bucătăria mirosea atât de frumos și iar ne-am apucat să depănăm amintiri.

Am așezat masa împreună cu Neta Soare și Vasile Ciobanu a pregătit o salată de varză picantă, cu boia.

O masă ca în Oltenia.

 

 

Sunt convinsă că această ciorbă de curcan și friptură de porc de la Giuvărăști au viitor și se vor mânca și peste 50 de ani.

În hol era pe un umeraș costumul tradițional al lui Neta Soare și mi-am dorit să am și eu o amintire.

 

Vă invit să comentați și să povestiți ce ați mâncat în copilărie la Masa de Anul Nou.

Citește mai mult

Ariciul RESTOGRAF știe….Cum se mănîncă la Tălmăcel

 

 

“În România, moștenirea și potențialul socio-cultural ale actului gastronomic sunt puțin folosite” spun fondatorii proiectului Restograf.ro. Ariciul Restograf are peste 5 milioane de vizite, încurajează inițiativele culturale, educaționale și știintifice legate de gastronomie, sunt comentarii, topuri, articole și știri.
Un exemplu apreciat de Restograf.ro, bun de copiat, un creuzet, un proiect Earth Market care oferă produse locale de la un numar mic de producători precum și ocazia unei relații noi, este Târgul Țăranului. La Târgul Țăranului în fiecare week-end se organizau evenimente care adunau la un loc produse tradiționale din toată țara, se povestea despre modul de preparare, se dădeau rețete și se
făceau planuri. Un proiect de readucere în circuitul public a produselor locale.

 

 

 

Am făcut parte din această extraordinară echipă a „Grupului de Inițiativă Radu Anton Roman”, m-am îndrăgostit de
mâncarea tradițională, de oamenii care pastrează tot ce e autentic din generație în generație. Vreau să vă împărtășesc informatii despre ierburile aromatice românești, modul în care se folosesc, modul in care se prepară produsele tradiționale, unicitatea și povestea lor. Adaug câteva rețete din Tălmacel, care au ajuns și la Roma la Festivalul Internațional Slow Food. Sunt rețete care i-au plăcut și Ariciului Restograf. O surpriză la sfârșit : un meniu din Tălmacel.
Cum se mănâncă la țară, la Familia Oancea
Maria Oancea: „Răsfoind Cartea Satului Tălmăcel scrisă de Gabriel Stroilă, fiu al satului, care a scormonit prin vechile cronici din arhive şi a adunat date despre această aşezare, am aflat că încă de la atestarea documentară a satului 1488 existau numele de Oancea şi Nedelcu. Toate acestea ne duc cu siguranţă la afirmaţia că rădăcinile noastre genealogice se regăsesc în satul de sub munte numit Tălmăcel, situat la 3 Km de oraşul Tălmaciu şi la 21 Km de municipiul Sibiu.
În prezent locuim în oraşul Tălmaciu,  după plecarea saşilor în Germania peste 40 % din locuitorii Tălmacelului s-au mutat.
Satul Tălmăcel este situat la o altitudine de aproximativ 800 m, este înconjurat de dealuri foarte înalte, cu peisaje
încântătoare, având la stânga, dinspre Tălmaciu, comuna Boița, prima comună din Mărginimea Sibiului şi la dreapta comuna Sadu. Este traversat de trei pârâiaşe, care la ieşirea din sat, în aval, devin unul singur, iar apoi, în dreptul
oraşului Tălmaciu, se varsă în râul Cibin. Principala ocupaţie a tălmăcenilor este creşterea individuală a animalelor, în special oi, vaci şi porci, aceasta datorită reliefului neprielnic culturilor agricole.
Produsele le vindem la Bucureşti la Târgul Ţăranului, ARK Bursa Marfurilor, vechea Cale a Rahovei nr. 196 A colt cu str. Uranus şi în piaţa organizată la Academia de  Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Siseşti de pe B-dul Mărăşti nr.61 unde mergem la fiecare sfârşit de săptămână”.

 

 

Există o tradiţie a zonei ca produsele agroalimentare să fie comercializate în capitală, asta se întâmpla încă din copilăria noastră, când bunicii şi părinţii noştri, din martie şi până în iunie, plecau cu telemeaua proaspătă produsă în timpul iernii, şi în primăvară până la „suitul” oilor la munte, în Bucureşti, de regulă în Piaţa Matache, dar şi în alte pieţe (Piaţa Obor, Piaţa Moghioroş), unde îşi petreceau 1-2 săptămâni, până când vindeau întreaga cantitate de telemea. Produsele din carne le valorificau în piaţa din Sibiu deoarece nu dispuneau de mijloace de transport frigorifice, existând riscul ca acestea să se altereze.
Oferim o paletă largă de produse (peste 35 de sortimente) făcute atât după reţete tradiţionale (cârnaţi de porc
cu busuioc, cârnaţi de oaie, pecie de porc, piept de porc afumat, costiţă de porc afumată, pastramă de vită afumată, muşchiuleţi de porc afumaţi, muşchiuleţi de vită afumaţi, muşchiuleţi de oaie afumaţi, vrăbioară de vită afumată,
slănină afumată, cotlet de porc copt, muşchiuleţi de porc copţi, pastramă de porc coaptă.), cât şi după reţete proprii, adaptate funcţie de cererea de pe piaţă ( cârnaţi Sibiu, cârnaţi de porc cu vită, cârnaţi de porc cu vită şi oaie, cârnaţi de vită cu oaie picanţi, cârnaţi de porc picanţi, cârnaţi de porc, ruladă din piept de porc, pastramă de pui, cotlet file, ruladă din ceafă de porc cu pecie, ceafă hiţuită, bacon, etc).

 

În continuare am să relatez câteva reţete la unele din produsele noastre:
CÂRNAŢI DE PORC CU BUSUIOC preparat numai din carne de
porc, grăsime de porc, condimente (sare, piper, usturoi, busuioc, boia de ardei
dulce), pus în membrană naturală de porc (maţe de porc);

Unicitatea şi tradiţionalitatea reţetei

Busuiocul este una dintre cele mai folosite ieruburi aromatice din lume şi îl folosim destul de des în mâncăruri. Îl cultivăm în grădină special pentru a-l folosi la prepararea cârnaţilor cu busuioc. În familia mea se vorbea foarte mult de calităţile legate de sănătate ale busuiocului în sensul că ajută foarte mult digestia, fiind un tonic natural, ajutând foarte mult refacerea stomacului după o masă copioasă sau orice alt fel de abuz culinar.

Pentru a se folosi în preparea cârnaţilor, busuiocul se usucă la umbră, se mărunţeşte frecându-se bine între palme, până când devine aproape o pulbere, apoi se cerne printr-o sită măruntă, se pune în pungi de hârtie şi se depozitează într-un loc răcoros şi ferit de umezerală.

Cârnaţii de porc cu busuioc sunt produşi numai de unitatea noastră de producţie (busuiocul dându-i particularitatea şi totodată tradiţionalitatea deoarece reprezint a treia generaţie din familia mea care am folosit acest condiment pentru cârnaţii de porc) şi numai familia mea din toti descendenţii o mai foloseşte. Al doilea element de tradiţionalitate şi particularitate o reprezintă faptul că usturoiul este pisat, nu este pus direct în compoziţia cârnaţilor. Se realizează un baiţ în care se pun cârnaţii, aceştia îşi iau usturoi atât cât trebuie pentru un miros şi gust plăcut, astfel fiind eliminată acea senzaţiei de respiraţie acidă (sau iute) către toţi cei din jur pe o rază de cel puţin jumătate de metru.
“Jenant şi total neplăcut” spunea bunicul meu pentru cel ce simte acest miros. Simţea acest miros şi îl detesta, mai ales când mergea la biserică. Acest procedeu este un antidot pentru a se elimina această senzaţie.

Materii prime naturale: carcasă de porc, membrană de porc, condimente naturale (sare, piper negru măcinat, busuioc uscat, boia de ardei dulce, usturoi). Nu se folosesc nici un fel stabilizatori, aditivi, potenţiatori de gust, etc.

Băiţuirea – se pregăteşte un baiţ de usturoi (usturoi curăţat manual şi măcinat amestecat cu apă până se obţine o pastă semilichidă), care se pune în „troacă”de lemn, apoi se pun perechile de cârnaţi formate şi se lasă timp de 12 ore, întorcându-se mereu de pe o parte pe cealaltă. Se scot, se pun pe bare de lemn şi se lasa câteva ore la scurs după care se pun la fum.

Afumarea se realizează în afumătoare clasică construită din lemn, apartinând unităţii proprii. Barele de lemn cu cârnaţi se aşează în afumătoare pe două rânduri cu intervale între bare astfel încât perechile de cârnaţi să nu se atingă între ele. Cârnaţii se supun procesului de hiţuire (se face focul cu lemne de fag uscat în afumatoare pâna se realizează o temperatură de aproximativ 70-80 grade celsius şi se menţine timp de 30-40 minute), se scoate focul din afumătoare, se lasă 2-3 ore pentru ca produsul sa revină la temperatura mediului ambiant după care se face afumarea rece cu rumeguş uscat din lemn de fag. Finalul operaţiunii de afumare se determină macroscopic şi organoleptic. Cârnaţii trebuie să  aibă un miros plăcut de fum şi o culoare brun-roşcat dată de rumeguş.

Depozitarea – barele de lemn cu cârnaţi sunt depozitate în spaţii reci şi bine aerisite.

 

 

CÂRNAŢI DE OAIE preparat numai din carne de oaie, condimente (sare, piper, usturoi, boia de ardei iute, ardei iute uscat şi tocat), pus în membrană naturală de oaie (maţe de oaie).
Unicitatea şi tradiţionalitatea reţetei
Marginimea Sibiului este o regiunea unde principala îndeletnicire a populaţiei este creşterea animalelor şi în special a ovinelor. Bunicii noştri se pricepeau foarte bine în a prepara pastrama de oaie. Pentru a diversifica preparatele din carne de oaie s-au gândit să facă cârnaţii de oaie. Ca element de tradiţionalitate foloseau pe lângă boia de ardei iute şi ardei iute uscat şi tocat (granulat). De asemenea, usturoiul folosit în reţetă, nu este tocat ci este pisat cu „pisătoarea” (un pahar de lemn cu lungimea de 20 cm şi diametrul de 40 mm în care sunt puşi căţeii de usturoi, care apoi se pisează cu un băţ de lemn cu acelaşi diametru ca al paharului).
Astfel la fiecare început de toamnă, când oile coborau de la munte, pe lângă pastramă şi „sloi”, se preparau şi cârnaţi de oaie, pe care îi consumam până începea Postul Crăciunului. Am preluat de la bunici această reţetă şi vreau să o
menţin aşa, cu toate elementele ei de tradiţionalitate.
Materii prime naturale: carcasă de oaie, membrană de oaie, condimente naturale (sare, piper negru măcinat, boia de ardei iute, ardei iute uscat şi tocat, usturoi pisat). Nu se folosesc nici un fel stabilizatori, aditivi, potenţiatori de gust, etc.
Afumarea se realizează în afumătoare clasică construită din lemn, apartinând unităţii proprii. Barele de lemn cu cârnaţi se aşează în afumătoare pe două rânduri cu intervale între bare astfel încât perechile de cârnaţi să nu se atingă între ele. Cârnaţii se supun procesului de hiţuire (se face focul cu lemne de fag uscat în afumatoare pâna se realizează o temperatură de aproximativ 70-80 grade celsius şi se menţine timp de 20-30 minute), se scoate focul din afumătoare, se lasă 2-3 ore pentru ca produsul sa revină la temperatura mediului ambiant după care se face afumarea rece cu rumeguş uscat din lemn de fag. Finalul operaţiunii de afumare se determină macroscopic şi organoleptic. Cârnaţii trebuie să  aibă un miros plăcut de fum şi o culoare roşcată dată de rumeguş.
Depozitarea – barele de lemn cu cârnaţi sunt depozitate în spaţii reci şi bine aerisite.
„AFUMĂTURI”, produse care se încadrează în categoria preparate din carne afumate şi care includ următoarele sortimente: Pecie de porc, Piept de porc afumat, Costiță de porc afumată, Patramă de vită afumată, Mușchiuleți de porc afumat, Mușchiuleți de vită afumat, Mușchiuleți de oaie afumat,Vrăbioară de vită afumată, Slănină afumată.
Procesarea lor se face conform reţetelor proprii. Aceste produse sunt părţi din carcasa de porc, carcasa de vită sau carcasa de oaie, care se maturează timp de 72 de ore într-un baiţ, special fiecărei categorii de carne, şi se afumă în afumătoare clasică cu rumeguş din lemn de fag uscat.

 

Afumarea se realizează în afumătoare clasică construită din lemn, apartinând unităţii proprii. Barele de lemn cu afumături se aşează în afumătoare pe două rânduri cu intervale între bare astfel încât acestea să nu se atingă între ele.
Afumăturile se supun procesului de hiţuire (se face focul cu lemne de fag uscat în afumatoare pâna se realizează o
temperatură de aproximativ 70-80 grade celsius şi se menţine timp de 20-30 minute), se scoate focul din afumătoare, se lasă 2-3 ore pentru ca produsul sa revină la temperatura mediului ambiant după care se face afumarea rece cu rumeguş uscat din lemn de fag. Finalul operaţiunii de afumare se determină macroscopic şi organoleptic. Afumăturile trebuie să  aibă un miros plăcut de fum şi o culoare roşcată dată de rumeguş.
Depozitarea – barele de lemn cu afumături sunt depozitate în spaţii reci şi bine aerisite”.
Meniuri și rețete
MIC DEJUN
platou cu:  muşchiuleţ copt; cotlet copt; ruladă din piept de porc; ruladă din ceafă de porc umplută cu pecie; pastramă de vită afumată; pastramă de oaie afumată; ceafă de porc hiţuită. ceai îndulcit cu
miere de albine sau lapte proaspăt; unt, gem de caise, căpşuni sau măceşe.
PRÂNZ
CIORBĂ ŢĂRĂNEASCĂ CU CIOLAN AFUMAT ŞI TARHON;
Ingrediente: ciolan afumat; zarzavat: – ceapă roşie; morcovi; pătrunjel rădăcină; ardei; ţelină. legume: fasole păstăi; mazare boabe; cartofi tăiaţi cubuleţe. altele : sare, ouă, lapte, tarhon.
Mod de preparare – se fierbe ciolanul, se scoate şi se pune la răcit, se strecoară apa în care a fost fiert ciolanul şi
se adaugă în zeama astfel obţinutăzarzavatul şi legumele; când sunt aproape fierte se adaugă carnea de pe ciolan tăiată cubuleţe mici. Se lasă la fiert, apoi se adaugă sare după gust, tarhonul tăiat mărunt, după care se face un
„dres” cu ouă şi cu lapte. Se foloseşte tarhon pus var în borcan cu sare şi oţet.
MÂNCARE CIOBĂNEASCĂ DIN TĂLMĂCEL:
Ingrediente: tochitură (carne de porc în untură la borcan); brânză de burduf; mălai; apă, sare.
Mod de preparare – se scoate carnea din borcan, se pune în tigaie la foc mic până se topeşte untura de pe carne, se
adaugă brânză de burduf şi se amestecă bine la foc mic. În acelaşi timp se prepară şi mămăliga, iar din mămăligă înainte de a o mesteca se scurge nişte „cir” (apă cu mălai) peste tochitură şi brânză apoi se mestecă bine până brânza
şi cirul devin omogene.
Vara se serveşte cu „jintiţă” (iaurt obţinut din urdă dulce fermentată amestecată cu lapte dulce şi ţinută într-un recipient de lemn închis ermetic timp de 3-5 zile), iar iarna cu murături (castraveţi muraţi, gogoşari, varză etc.).
GOGOŞI: ingrediente: făină albă de grâu; ouă; coajă de lămâie, drojdiuţă, apă.
Mod de preparare – se frământă un aluat din făină, ouă, drojdiuţă, coajă e lămâie, apă cât cuprinde, se lasă la dospit,
apoi se întinde cu întinzătorul pînă când aluatul devine o foaie, din care se taie forme rotunde, de regulă cu o cană. Se coc în ulei mult şi bine încins, după care, calde, se dau prin zahăr pudră amestecat cu un praf de vanilie. Se
servesc calde, sau reci umplute cu gem de căpşuni, caise sau măceşe.
CINĂ
PRAJILĂ (PAPARĂ) CU CÂRNAŢI AFUMAŢI: se pune puţină untură în tigaie, se taie feliuţe subţiri de cârnaţi şi se pun la prăjit, iar când acestea sunt rumenite se toarnă ouăle bătute peste şi se prăjeşte, apoi se porţionează cu cuţitul. Se serveşte caldă…

 

 

Citește mai mult