Amsterdam. Conversații, artă, natură și tehnologie.
Amsterdam. Arhitectură, natură, tehnologie și design. Tradiție și modernitate. Curiozitate si emoții. Un loc în care îți amintești de pasiunile tale și descoperi noi pasiuni. E orașul în care vrei sa revii.
Cum a început prietenia mea cu acest loc frumos? O linie de tramvai străbate orașul. Cobori când vrei, mergi pe jos câteva stații și apoi urci iar. Trece pe lângă piața de flori, parcuri, magazine cu ceramică și antichități, muzee, cafenele, restaurante.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Nu știi când trece timpul. E un oraș viu, multicultural. Pretutindeni vezi părinți și copii pe biciclete, în parcuri lumea face sport, grupuri de turiști străbat orașul.
Prima oprire a fost într-o florărie. Erau multe flori, multe nu le știam. M-am așezat într-un colț să-i privesc pe florari. Cum pregăteau buchetele, cum răspundeau turiștilor, era minunat. M-am apropiat și le-am spus că urmăresc documentare despre Bursa de flori din Olanda. Am zărit o floare delicată, eram curioasă ce nume are. Numele ei este gloriosa. Mi-a plăcut mult această floare.
Îmi place să călătoresc, să descopăr ceva ce nu am găsit în altă parte. Urmăresc stilul de viață al oamenilor, de la tinerii care merg cu copiii către școală până la pensionarii ce se plimbă agale. Mă întreb, oare aș putea trăi acolo? Ce pasiuni aș avea? Îmi place să privesc felul cum interacționeaza, ce poartă.
Am urcat iar în tramvai, după câteva stații am coborât într-un parc. Era multă veselie, auzeai vorbindu-se în multe limbi. Copii mari și mici se jucau împreună, mulți tineri alergau, turiști curioși se plimbau. Niște indieni m-au rugat să le fac o fotografie. Aveau haine colorate și erau vorbăreți. M-au întrebat de unde sunt, le-am povestit despre România.
Ne-am plimbat pe străzile înguste până târziu. Ne-am apropiat de o stație de tramvai. Am văzut din nou cât de simplu e să fii turist sau să trăiești în acest oraș. Oriunde privești ești înconjurat de tehnologie. E luminat cu led-uri, știi când vine tramvaiul, plata călătoriei e simplă.
A doua zi am vizitat Muzeul Van Gogh. Era multă lume, acest muzeu știe să atragă publicul. M-a impresionat din nou tehnologia. Totul era simplu, turiști din toată lumea o foloseau. La intrare, într-un magazin imens descopereai arta marelui pictor: cărți pentru copii, albume, biografii, cărți poștale. De asemenea, găseai acuarele, creioane colorate, caiete, agende. Puteai să stai câteva ore aici. Să răsfoiești cărți sau să discuți cu personalul magazinului. În Amsterdam totul înseamnă business, te îndeamnă mereu să cumperi.
La primul etaj ești introdus în atmosfera locului în care s-a nascut Van Gogh. Afli despre pasiunea lui pentru artă și artiștii pe care i-a întâlnit. La etajul următor, cu ajutorul tehnologiei este prezentat modul în care combina culorile. Vizitatorii pot vedea cum din suprapunerea lor ia naștere lumea magică a lui Van Gogh.
La un moment dat am ajuns într-un loc plin de culoare, aidoma florilor sale. Un loc modern, dedicat noilor generații. Era minunat, acea amintire o păstrez, povestesc mereu.
Nu îmi venea să plec. Am urcat din nou și am văzut un spațiu larg, luminat, un design minimalist. Alături, puteai lua masa. Multe salate, mâncare gătita, deserturi, toate erau frumos aranjate. O prajitură mi s-a părut spectaculoasă. Am întrebat ce nume are, voiam să o comand. Un chef s-a apropiat și mi-a aratat cum realizează acel desert. Nu mi-a venit să cred cât de amabili sunt. Și aceasta este o amintire de care povestesc prietenilor.
După câteva ore am ieșit din muzeu. Alături era o clădire adresată iubitorilor artei, cărților, tehnologiei. Un loc frumos amenajat te invita la conversații. Am găsit aici o carte cu poezii frumos ilustrată, am început să o răsfoiesc.
Dar, dacă ai ajuns în Amsterdam, pe orice stradă vezi magazine cu ușile larg deschise. Sunt dedicate brânzeturilor olandeze. Ești invitat la o degustare, afli cum trebuie păstrate. E interesantă ambalarea brânzeturilor, folosesc o hârtie specială. M-am apropiat de un grup, o tânăra povestea în românește unor tineri cum să asocieze brânzeturile. E imposibil să nu cumperi ceva.
Mergând pe canale, am ajuns într-o piață turistică. Găseai mâncare gătită, cu sosuri diferite, ingrediente diverse. Nu știam ce să aleg, totul era atât de frumos prezentat și interesant.
În zilele urmatoare am mers în parcuri, am intrat în magazine. Erau magazine cu porțelanuri vechi, când le priveai parcă intrai în lumea secolului trecut. Pe o străduță am zărit o vitrină modern amenajată cu obiecte realizate de designeri. Aș fi cumpărat atâtea lucruri. Am vorbit cu proprietarul, i-am povestit despre pasiunea mea pentru design, iar el mi-a povestit despre fiecare obiect. Asta îmi lipsește în România.
În ultima zi mi-au atras atenția niste străini. Stăteau pe bănci și citeau. Alături era o librărie, așa că am intrat. Era minunat amenajată, găseai albume, cărți și reviste din toata lumea. Răsfoind un album, am văzut un minunat pod din Amsterdam. Am întrebat pe cineva cum ajung acolo.
Am luat un autobuz și am ajuns acolo. A fost minunat, e o zonă liniștita, cu multe flori. Frumosul pod Python de culoare roșie îl zărești de departe. Un pod modern, face legatura intre doua cartiere. Când îl traversezi ai impresia ca atingi cerul, Mi-a placut mult acest pod, l-aș traversa mereu să pot atinge cerul.
Am stat câteva ore. Multe mămici se plimbau cu copiii, iar pensionarii îți povesteau ce poți cumpăra din piața locală, care era foarte aproape. Am vorbit cu un student ce traversa podul și mergea la o stație de autobuz. Am aflat că în aceste blocuri stau cei cu bugete mici. El e fericit, nu are mulți bani dar are șansa să locuiască aici și să lucreze la o televiziune locală.
Dacă ai ajuns în Amsterdam, ajungi în Zaanse Schans. Este un muzeu în aer liber cu mori din secolele 18-19, case tradiționale olandeze, făbricuțe de brânză. Și aici tradiția se împletește cu modernitatea. Te scufunzi în trecut și te bucuri de prezent. Aceste mori prezintă tradițiile, mesteșugurile, gastronomia. Drumul de la o moară la alta este presărat cu spații pentru copii, locuri de popas sau magazine cu brânzeturi. Pretutindeni sunt flori și e multă veselie. Am ajuns într-un loc în care mulți făceau fotografii. Și acesta este un loc de care povestesc mereu.
La satul morilor am ajuns cu trenul, e foarte aproape. În gară era un loc arhiplin cu biciclete. Nu îmi venea să cred, cred că erau mii. Mulți fac naveta. lasă bicicleta dimineața la gară și o iau la întoarcere. Eu nu știu cum poți să îți mai găsești bicicleta pe care ai lăsat-o la ora 8, când până la ora 17 au lăsat alți navetiști alte sute de biciclete lângă a ta.
Ce mi-ar plăcea să regăsesc în Craiova? Spații care să îmbine tradițiile cu tehnologia, magazine cu produse tradiționale în care să se organizeze degustări, parcuri care să atragă toate generațiile, spații în aer liber unde să faci sport, piste de biciclete, o piață turistică. Și bineinteles design.
Mi-a plăcut legătura orașului cu natura, a orașului cu tehnologia, am privit de atâtea ori bucuria celor care locuiesc aici. Sunt curioasă de acum, oare cum va fi orașul peste 10 ani?
