Skip to main content

Engineers in nature

Îmi doresc să vină în Oltenia turiști din toată țara și din străinătate, dar cred că în primul rând oamenii de afaceri și locuitorii din Craiova și din toate județele Olteniei trebuie să le cunoască și să le promoveze.

Mânăstirea Horezu este inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO din anul 1993. De asemenea, tehnica ceramicii de Horezu este înscrisă în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO.

Pe strada Olari
Pe strada Olari

Am discutat cu mai mulți oameni de afaceri de la companiile internationale din Craiova despre locurile în care merg cu familia în timpul liber și despre locurile în care își invită clienții să petreacă un week-end.

Inevitabil, răspunsul era: Sibiu și Poiana Brasov, dar drumurile sunt proaste.

Eu le povesteam despre Oltenia și locurile pe care le pot vizita, care sunt mult mai aproape. Povestea mea începea cu Depresiunea Horezu, se află la 130 km de Craiova. În această zonă este cea mai mare densitate de construcții arhitectonice unicat de o inestimabilă valoare, reprezentate prin bisericuțe din lemn, schituri și mânăstiri. Aici, olăritul s-a transmis de-a lungul timpului prin intermediul familiilor de olari și peisajele sunt de o frumusete aparte.

Mă ascultau, știau despre ceramica de la Horezu, dar nimeni nu vizitase în ultimii ani Depresiunea Horezu și locurile din jur, nu era o destinație a lor.

Îmi puneau intrebări, eu răspundeam, dar la final nu mi-a spus nimeni că va merge acolo în viitorul apropiat cu partenerii de afaceri sau cu familia.

Atunci eram implicata și într-un proiect de responsabilitate socială  ”Managementul Comunităților”. Colaboram cu mai multe grupuri de studenți.

Proiectul Managementul Comunitatilor
Proiectul Managementul Comunitatilor

Într-o pauză i-am intrebat despre locurile din Oltenia în care merg în week-end. Răspunsul lor a fost același : Valea Prahovei. Și ei știu despre ceramica de Horezu, dar nu este o destinație a lor, nici măcar de week-end.

Am contactat atunci câteva ONG-uri din Horezu. Am vorbit cu Florin Stoican de la Asociatia Kogayon și cu Ana Predoiu de la Autentic Românesc.

Mi-au spus același lucru, nu vin turiști foarte multi deși zona are multe de oferit și in plus constituie un punct de plecare către alte destinații. Am aflat de la ei și mai multe decât știam: locuri care merită să fie vizitate, locuri de cazare, festivalurile care se organizează anual, proiectele ONG-urilor, rezultatele elevilor la școală și proiectele în care se implică.

După aproape un an de întâlniri și zeci de telefoane la companii, am fost invitată la o întâlnire cu Directorul General al unei companii de IT din Craiova.

Așa a luat naștere proiectul E – NATURE    =    ENGINEERS  IN  NATURE.

Un manager a avut încredere și mi-a dat mână liberă. Împreună cu 5 studenți la Facultatea de Calculatoare din Craiova, voluntari ai Asociației Ecologice GAIA, pasionați de  ecoturism, fotografie și informatică am pornit la drum. Experiența lor se va materializa în dezvoltarea unor trasee turistice pentru tineri. Și speram eu, atunci când voi prezenta resultatele proiectului să îi molipsesc și pe oamenii de afaceri ai companiilor internaționale din Craiova.

E-Nature
E-Nature

Studenții făceau parte din managementul EESTEC, organizația internațională a studenților din facultățile cu profil electric și știința calculatoarelor, care are 28 de sedii locale din 18 țări. În cadrul proiectului de responsabilitate socială “Managementul Comunitatilor” (am fost trainer și mentor) am colaborat cu întreaga echipă.

Ei au propus numele proiectului E – NATURE = ENGINEERS  IN  NATURE, eu alesesem altceva.

Două fete și trei băieți – poezie, pragmatism și prietenie. Proiectul a avut loc în 2014, rezultatele lui au depășit ceea ce ne-am propus inițial.

Multă lume mă întreabă și acum despre acest proiect și de aceea mi-am propus să povestesc despre el pe blog. Acest articol este și felul meu de a mulțumi echipei de studenți cu care am mers la Horezu. Astăzi sunt ingineri, au terminat facultatea.

Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Mânăstirea dintr-un lemn. Când am ajuns în acel loc am avut senzatia că timpul s-a oprit, era o liniște nefirească.

Mânăstirea dintr-un lemn
Mânăstirea dintr-un lemn

Urci niște trepte și îți iese în cale un copac care are peste 100 de ani. Ne-am apropiat și l-am admirat cu toții. Bisericuța de lemn este mai sus. Acoperișul este o bijuterie, am întrebat și sunt prea puțini oameni în sat care știu să mai construiască așa ceva.

Un copac secular la Mânăstirea dintr-un lemn
Un copac secular la Mânăstirea dintr-un lemn

De acolo ne-am îndreptat spre Horezu. Făcusem rezervarea la Pensiunea Dana și eram așteptați. Seara a venit curând. Băieții s-au apucat să facă mămăligă și lapte la ceaun, iar fetele au aranjat masa.

La Pensiunea Dana
La Pensiunea Dana

De dimineață am mers la Mânăstirea Hurezi, o bijuterie care ne face sa ne plecăm capul, gândindu-ne la sacrificiul făcut de marele domnitor Constantin Brâncoveanu.

După aceea am mers în satul Olari, acolo sunt atelierele olarilor.

Ma documentasem și abia așteptam să vedem casele tradiționale de pe strada Olari, cuptorul pe care îl folosesc olarii și lutul care dă viață ceramicii de Horezu.

Sunt case tradiționale și olarii care păstrează tradițiile, tehnica ceramicii de Horezu este înscrisă în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO.

Casa de pe strada Olari
Casa de pe strada Olari

 

Interiorul unei case de pe strada Olari
Interiorul unei case de pe strada Olari

 

Livada de pe strada Olari
Livada de pe strada Olari

Am vizitat multe case, am stat de vorbă cu tinerii care sunt îngrijorați de lipsa turiștilor și interesul scăzut al românilor pentru ceramica realizată aici.

Casa unui meșter olar
Casa unui meșter olar

 

Simbolurile meșterilor olari din Horezu
Simbolurile meșterilor olari din Horezu

Am aflat că se vinde mai bine ceramica realizată în Bulgaria sau cea din alte locuri. În orașul Horezu sunt multe magazine care vând aceste produse.

Studenții au cumparat ceramică de la olari, au facut fotografii și au pus întrebări.

Atelier de pe strada Olari
Atelier de pe strada Olari

Proiectul avea și o componentă gastronomică, sunt pasionată de gastronomia românească

Le-am promis tinerilor că vor mânca a doua zi la prânz o masă pregatită de gazda noastră.

La pensiunea Dana
La pensiunea Dana

Era masa plină și mereu ne întreba dacă mai vrem ceva. Aflasem că supa cu tăiței e tradițională în această zonă și ne pregătise două castroane.

Masă tradițională la Horezu
Masă tradițională la Horezu

A deschis frigiderul și ne-a întrebat dacă ne place laptele covăsit. Pentru mine a fost o mare surpriză, nu mai băusem de când eram copil și mergeam la bunici. Mâncarea a fost foarte bună și noi eram foarte veseli.

Ziua următoare aveam multe în plan, dar găsisem într-un album de promovare al zonei pe care îl avea gazda, informații despre Vârful Roman. Nu aflasem despre acest loc și pozele erau foarte frumoase. Am pornit la drum, am trecut pe lângă o păstrăvărie și după aceea a început un drum de coșmar. Eu eram singura care tot încercam să îi trag și pe ceilalți.

Voiam să ajungem în vârf, deși mașinile gâfâiau. Am oprit de câteva ori, dar mergeam mai departe spre Vârful Roman.

Nu erau nici macar indicatoare să știm că mai sunt 5 km sau 2 km. La un moment dat s-au ridicat niște nori, s-a întunecat și am hotârât să ne întoarcem. Eu cred că nu mai era mult, dar nu aveam nici un reper. Acum 4 ani nu erau atâtea aplicații pentru telefoanele mobile. A fost foarte greu să întoarcem mașina, locul era foarte îngust și la coborâre a trebuit să mergem cu atenție. Am pierdut câteva ore și mi-a părut rău. De atunci urmăresc pe internet ce se întâmplă în acea zonă. Vreau să ajung pe Vârful lui Roman. Atunci erau puține pensiuni, acum sunt câteva zeci și cred că poți să afli mai ușor cât mai este până în vârf.

De acolo am plecat către Cheile Bistriței, Florin Stoican îmi povestise despre ele.

Ne-am oprit la Mânăstirea Bistrița și după aceea am pornit iar la drum. La un moment dat ne-am oprit la un panou. Erau foarte multe informații și echipa de la Asociatia Kogayon merită toate aprecierile turiștilor pentru pasiunea și munca lor.

Cheile Bistriței
Cheile Bistriței

 

Popas pe Cheile Bistriței
Popas pe Cheile Bistriței

Afară se întunecase și după câțiva kilometri ne-am întors.

Parcul Buila Vanturarita
Parcul Buila Vanturarita

Stabilisem cu Ana Predoiu de la Autentic Românesc să ne oprim și la Costești, dar m-a anunțat cu câteva zile mai devreme că avea un eveniment în familie la Sinaia. Nu am fost sigură că va renunța și ne va aștepta.

Regret și în ziua de azi că nu ne-am întâlnit. Dânsa ne recomandase să ne oprim la o pensiune de la drumul național, dar nu am reușit să o găsim. Ne-am oprit la un restaurant în care opreau toti șoferii, se servea în viteză și mancarea era cumparată de la supermarket.

Nu ai informații unde sunt locuri în care poți să te oprești.

Pe strada Olari, după câteva ore de vizitat, am întrebat dacă putem bea un suc din afine sau zmeură sau să mâncăm o prăjitură, ceva local. Nu era nici măcar un spațiu cu câteva bănci să te odihnești. I-am întrebat pe olari. Pe ei îi interesează să vizitezi atelierul și să cumperi.

Pe strada Olari
Pe strada Olari

În Costești la fel, sunt câteva pensiuni, dar cred că numai dacă ai cazare acolo poți să iei masa. Era o liniște pe toate străzile. Sunt și câteva magazine, dar acolo sunt pufuleți și Coca- Cola.

La intrarea în Cheile Bistriței
La intrarea în Cheile Bistriței

Citesc mereu că turiștii nu cheltuiesc bani în locurile pe care le vizitează. Eu nu am găsit care sunt aceste locuri, deși m-am documentat câteva luni de zile. Vizitezi obiectivele turistice și atât.

Cred că dacă mă întâlneam cu Ana Predoiu aș fi aflat mai multe informații. Vă invit să îmi recomandați, dacă s-a schimbat ceva, au trecut câțiva ani de atunci.

A fost un week-end frumos și ce a urmat a fost la fel de frumos.

Firma de IT din Craiova care a sponsorizat proiectul are clienti din Europa. Cum poți să îi atragi să viziteze aceste locuri?

Un calendar oferit la început de an a fost propunerea tinerilor. S-au apucat să selecționeze fotografiile și în final au alcătuit două calendare. Unul dedicat caselor tradiționale ale olarilor din Horezu și un calendar cu obiectivele turistice din zonă.

Calendare cu povesti din Horezu
Calendare cu povesti din Horezu

Am avut și eu o idee. Am vorbit cu Diana Popescu și ne-a realizat cinci mouse de calculator din ceramică.

Un cadou oferit clientilor unei firme de IT
Un cadou oferit clientilor unei firme de IT

 

Cadou inedit din ceramica de la Horezu
Cadou inedit din ceramica de la Horezu

De asemenea, au fost arhivate toate fotografiile și au fost prezentate directorului companiei. Nu s-a așteptat la așa ceva.

Am spus la început, mă întreabă prietenii și acum după atâția ani despre acest proiect și de aceea am scris acest articol.

Este și felul meu de a mulțumi studentilor de atunci și inginerilor de azi pentru zilele petrecute împreună. Este și prilejul de a vă încuraja să bateți la ușa companiilor, veți găsi sponsorizări. Este și prilejul de a mulțumi ONG-urilor din Horezu care promovează zona și este prilejul să vă invit să vizitați aceste locuri.

Pui în azmă, păpușile de dragavei și turta în foi, sunt bucatele din Dolj pe care le-am descoperit

Locuiesc de multi ani în Craiova și îmi doresc să schimb mentalitatea celor care spun că Oltenia nu are cu ce se lăuda, să prezint feluri de mâncare vechi și pe cei care se implică să ducă povestea mai departe. Sunt pasionată de gastronomia românească de cand mă știu. Fiecare zonă din România are feluri de mâncare renumite în plan local, dar nu știm prea multe despre cele din afara locului în care trăim.

În 2014, o filmare într-o bucătărie conservată ca acum aproape 100 de ani din localitatea Dăbuleni, cu protagoniste vârstnice care au povestit şi gătit la vatră a reprezentat începutul proiectului „Dolju-n bucate”, realizat echipa de la Centrul Creației Populare Dolj.

Dolju-n bucate
Dolju-n bucate

Citește mai mult

Masa de Anul Nou în satele de pe Valea Dunării

Mi-am propus să promovez elementele specifice din gastronomia românească, să prezint spiritul locului și oamenii deosebiți care gătesc cu pasiune aceste bucate.

Sunt pasionată de gastronomia românească de când eram mică.
Vacanțele le petreceam la bunici, într-o zonă necolectivizată din județul Argeș. Fiecare familie avea animale și era o întrecere între gospodine să pregătească feluri de bucate pe care le știau din străbuni. Mâncam la masa mică, o masă rotundă din lemn cu scaune mici în jurul ei, o masă pe care o întâlneai în fiecare bucătărie din Argeș.

Doru Ciolacu, realizator la TVR Craiova, promovează în emisiunile sale gastronomia din Oltenia și ne întâlnim des la evenimente. Invitația să particip la filmarea unei emisiuni despre pregătirea pentru Masa de Anul Nou m-a bucurat foarte mult.

 

Doru Ciolacu, Neta Soare, Vasile Ciobanu și Mirela Coman
Doru Ciolacu, Neta Soare, Vasile Ciobanu și Mirela Coman

Este prima oară când am participat la realizarea unei emisiuni TV.
L-am cunoscut pe Alin Dijmărescu, cameraman renumit la TVR Craiova și un profesionist. A așezat luminile, a întins cablurile și-a pregătit aparatul și așa a început povestea.

Gazda noastră a fost Neta Soare, renumita cântareață de muzică populară născută la Giuvărăști, o comună aflată pe malul Dunării lângă Corabia. La poarta casei am fost întâmpinați cu multă bucurie de Neta Soare și un prieten al său, Vasile Ciobanu, un interpret renumit de muzică populară, născut în județul Mehedinți.

O poveste despre Masa de Anul Nou de la Giuvarăști, de pe malul Dunării.

Masa de Anul Nou în Oltenia
Masa de Anul Nou în Oltenia

Masa de Anul Nou începe cu țuica fiartă. Pe masă era o sticlă cu țuică de prune și alături erau câteva felii de mere, zahăr și piper. Eram foarte curioasă să văd cum se pregătește țuica fiartă pe malul Dunării. Gazda noastră a pus zahărul în ibric și timp de 1 minut l-a lasat să se caramelizeze. După aceea a pus țuica, piperul și la sfârșit a adaugat feliile de măr. Țuica e foarte bună și are o culoare interesantă de la zahărul caramelizat.

 

Neta Soare și Doru Ciolacu
Neta Soare și Doru Ciolacu

 

 În Argeș, bunica mea nu face țuica fiartă cu felii de măr, ea pune într-un ibric țuica de prune, adaugă o linguriță de zahăr și câteva boabe de piper. Vă încurajez să folosiți zahăr caramelizat și felii de mere.

Mama lui Neta Soare pregăteste întotdeauna pentru Masa de Anul Nou ciorba de curcan și friptura de porc. Sunt renumite în această zonă și astăzi acestea sunt vedetele emisiunii TV.

Ciorba de curcan se servește neapărat dimineața la spartul petrecerii, este foarte bună dupa preparatele de porc din noaptea de revelion.

Se pregătește cu multe legume, la sfârșit se adaugă neapărat zeamă de varză și se drege cu ou.

Până s-a fiert carnea de curcan, Neta Soare s-a dus să ne aducă niște murături. Gogosari, gogonele, conopida, toate aveau o culoare foarte frumoasă și un gust special. Mi-a plăcut foarte mult și zeama de la murături.

Am stat de vorbă despre copilărie și oameni dragi.
Friptura cu cartofi și legume a fost pregatită de Doru Ciolacu și Vasile Ciobanu. Doru Ciolacu știe toate secretele gastronomiei din Oltenia, cunoaște multe familii care gătesc mâncare tradițională și le prezintă în emisiunile sale realizate la TVR Craiova. Îl însoțeste cameramanul Alin Dijmărescu și restul echipei.

Pentru friptura de porc a pus carnea la fiert într-o oală mare. A adăugat apa până la jumatatea oalei, după aceea  a pus aproape un  litru de zeama de varză, piper și foi de dafin. Zeama de varză era extraordinară, am băut o ceașcă întreagă. Nu am pregătit niciodată friptura folosind zeamă de varză.

 

 

După ce s-a fiert carnea, Vasile Ciobanu a tocat legumele, le-a pus alături de friptură și deasupra a așezat carnea. Zeama de la carnea care a fiert a adăugat-o treptat în tavă și totul a fost introdus în cuptor.

Masa de Anul Nou pe Valea Dunării
Masa de Anul Nou pe Valea Dunării

Toată bucătăria mirosea atât de frumos și iar ne-am apucat să depănăm amintiri.

Am așezat masa împreună cu Neta Soare și Vasile Ciobanu a pregătit o salată de varză picantă, cu boia.

O masă ca în Oltenia.

 

 

Ciorba de curcan și friptura de porc de la Giuvărăști au viitor și se vor găti și peste 50 de ani.

În hol era  costumul tradițional al lui Neta Soare și mi-am dorit să am și eu o amintire.

Vă invit să comentați și să povestiți ce ați mâncat în copilărie la Masa de Anul Nou.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ariciul RESTOGRAF știe….Cum se mănîncă la Tălmăcel

 

 

“În România, moștenirea și potențialul socio-cultural ale actului gastronomic sunt puțin folosite” spun fondatorii proiectului Restograf.ro. Ariciul Restograf are peste 5 milioane de vizite, încurajează inițiativele culturale, educaționale și știintifice legate de gastronomie, sunt comentarii, topuri, articole și știri.
Un exemplu apreciat de Restograf.ro, bun de copiat, un creuzet, un proiect Earth Market care oferă produse locale de la un numar mic de producători precum și ocazia unei relații noi, este Târgul Țăranului. La Târgul Țăranului în fiecare week-end se organizau evenimente care adunau la un loc produse tradiționale din toată țara, se povestea despre modul de preparare, se dădeau rețete și se
făceau planuri. Un proiect de readucere în circuitul public a produselor locale.

 

 

 

Am făcut parte din această extraordinară echipă a „Grupului de Inițiativă Radu Anton Roman”, m-am îndrăgostit de
mâncarea tradițională, de oamenii care pastrează tot ce e autentic din generație în generație. Vreau să vă împărtășesc informatii despre ierburile aromatice românești, modul în care se folosesc, modul in care se prepară produsele tradiționale, unicitatea și povestea lor. Adaug câteva rețete din Tălmacel, care au ajuns și la Roma la Festivalul Internațional Slow Food. Sunt rețete care i-au plăcut și Ariciului Restograf. O surpriză la sfârșit : un meniu din Tălmacel.
Cum se mănâncă la țară, la Familia Oancea
Maria Oancea: „Răsfoind Cartea Satului Tălmăcel scrisă de Gabriel Stroilă, fiu al satului, care a scormonit prin vechile cronici din arhive şi a adunat date despre această aşezare, am aflat că încă de la atestarea documentară a satului 1488 existau numele de Oancea şi Nedelcu. Toate acestea ne duc cu siguranţă la afirmaţia că rădăcinile noastre genealogice se regăsesc în satul de sub munte numit Tălmăcel, situat la 3 Km de oraşul Tălmaciu şi la 21 Km de municipiul Sibiu.
În prezent locuim în oraşul Tălmaciu,  după plecarea saşilor în Germania peste 40 % din locuitorii Tălmacelului s-au mutat.
Satul Tălmăcel este situat la o altitudine de aproximativ 800 m, este înconjurat de dealuri foarte înalte, cu peisaje
încântătoare, având la stânga, dinspre Tălmaciu, comuna Boița, prima comună din Mărginimea Sibiului şi la dreapta comuna Sadu. Este traversat de trei pârâiaşe, care la ieşirea din sat, în aval, devin unul singur, iar apoi, în dreptul
oraşului Tălmaciu, se varsă în râul Cibin. Principala ocupaţie a tălmăcenilor este creşterea individuală a animalelor, în special oi, vaci şi porci, aceasta datorită reliefului neprielnic culturilor agricole.
Produsele le vindem la Bucureşti la Târgul Ţăranului, ARK Bursa Marfurilor, vechea Cale a Rahovei nr. 196 A colt cu str. Uranus şi în piaţa organizată la Academia de  Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Siseşti de pe B-dul Mărăşti nr.61 unde mergem la fiecare sfârşit de săptămână”.

 

 

Există o tradiţie a zonei ca produsele agroalimentare să fie comercializate în capitală, asta se întâmpla încă din copilăria noastră, când bunicii şi părinţii noştri, din martie şi până în iunie, plecau cu telemeaua proaspătă produsă în timpul iernii, şi în primăvară până la „suitul” oilor la munte, în Bucureşti, de regulă în Piaţa Matache, dar şi în alte pieţe (Piaţa Obor, Piaţa Moghioroş), unde îşi petreceau 1-2 săptămâni, până când vindeau întreaga cantitate de telemea. Produsele din carne le valorificau în piaţa din Sibiu deoarece nu dispuneau de mijloace de transport frigorifice, existând riscul ca acestea să se altereze.
Oferim o paletă largă de produse (peste 35 de sortimente) făcute atât după reţete tradiţionale (cârnaţi de porc
cu busuioc, cârnaţi de oaie, pecie de porc, piept de porc afumat, costiţă de porc afumată, pastramă de vită afumată, muşchiuleţi de porc afumaţi, muşchiuleţi de vită afumaţi, muşchiuleţi de oaie afumaţi, vrăbioară de vită afumată,
slănină afumată, cotlet de porc copt, muşchiuleţi de porc copţi, pastramă de porc coaptă.), cât şi după reţete proprii, adaptate funcţie de cererea de pe piaţă ( cârnaţi Sibiu, cârnaţi de porc cu vită, cârnaţi de porc cu vită şi oaie, cârnaţi de vită cu oaie picanţi, cârnaţi de porc picanţi, cârnaţi de porc, ruladă din piept de porc, pastramă de pui, cotlet file, ruladă din ceafă de porc cu pecie, ceafă hiţuită, bacon, etc).

 

În continuare am să relatez câteva reţete la unele din produsele noastre:
CÂRNAŢI DE PORC CU BUSUIOC preparat numai din carne de
porc, grăsime de porc, condimente (sare, piper, usturoi, busuioc, boia de ardei
dulce), pus în membrană naturală de porc (maţe de porc);

Unicitatea şi tradiţionalitatea reţetei

Busuiocul este una dintre cele mai folosite ieruburi aromatice din lume şi îl folosim destul de des în mâncăruri. Îl cultivăm în grădină special pentru a-l folosi la prepararea cârnaţilor cu busuioc. În familia mea se vorbea foarte mult de calităţile legate de sănătate ale busuiocului în sensul că ajută foarte mult digestia, fiind un tonic natural, ajutând foarte mult refacerea stomacului după o masă copioasă sau orice alt fel de abuz culinar.

Pentru a se folosi în preparea cârnaţilor, busuiocul se usucă la umbră, se mărunţeşte frecându-se bine între palme, până când devine aproape o pulbere, apoi se cerne printr-o sită măruntă, se pune în pungi de hârtie şi se depozitează într-un loc răcoros şi ferit de umezerală.

Cârnaţii de porc cu busuioc sunt produşi numai de unitatea noastră de producţie (busuiocul dându-i particularitatea şi totodată tradiţionalitatea deoarece reprezint a treia generaţie din familia mea care am folosit acest condiment pentru cârnaţii de porc) şi numai familia mea din toti descendenţii o mai foloseşte. Al doilea element de tradiţionalitate şi particularitate o reprezintă faptul că usturoiul este pisat, nu este pus direct în compoziţia cârnaţilor. Se realizează un baiţ în care se pun cârnaţii, aceştia îşi iau usturoi atât cât trebuie pentru un miros şi gust plăcut, astfel fiind eliminată acea senzaţiei de respiraţie acidă (sau iute) către toţi cei din jur pe o rază de cel puţin jumătate de metru.
“Jenant şi total neplăcut” spunea bunicul meu pentru cel ce simte acest miros. Simţea acest miros şi îl detesta, mai ales când mergea la biserică. Acest procedeu este un antidot pentru a se elimina această senzaţie.

Materii prime naturale: carcasă de porc, membrană de porc, condimente naturale (sare, piper negru măcinat, busuioc uscat, boia de ardei dulce, usturoi). Nu se folosesc nici un fel stabilizatori, aditivi, potenţiatori de gust, etc.

Băiţuirea – se pregăteşte un baiţ de usturoi (usturoi curăţat manual şi măcinat amestecat cu apă până se obţine o pastă semilichidă), care se pune în „troacă”de lemn, apoi se pun perechile de cârnaţi formate şi se lasă timp de 12 ore, întorcându-se mereu de pe o parte pe cealaltă. Se scot, se pun pe bare de lemn şi se lasa câteva ore la scurs după care se pun la fum.

Afumarea se realizează în afumătoare clasică construită din lemn, apartinând unităţii proprii. Barele de lemn cu cârnaţi se aşează în afumătoare pe două rânduri cu intervale între bare astfel încât perechile de cârnaţi să nu se atingă între ele. Cârnaţii se supun procesului de hiţuire (se face focul cu lemne de fag uscat în afumatoare pâna se realizează o temperatură de aproximativ 70-80 grade celsius şi se menţine timp de 30-40 minute), se scoate focul din afumătoare, se lasă 2-3 ore pentru ca produsul sa revină la temperatura mediului ambiant după care se face afumarea rece cu rumeguş uscat din lemn de fag. Finalul operaţiunii de afumare se determină macroscopic şi organoleptic. Cârnaţii trebuie să  aibă un miros plăcut de fum şi o culoare brun-roşcat dată de rumeguş.

Depozitarea – barele de lemn cu cârnaţi sunt depozitate în spaţii reci şi bine aerisite.

 

 

CÂRNAŢI DE OAIE preparat numai din carne de oaie, condimente (sare, piper, usturoi, boia de ardei iute, ardei iute uscat şi tocat), pus în membrană naturală de oaie (maţe de oaie).
Unicitatea şi tradiţionalitatea reţetei
Marginimea Sibiului este o regiunea unde principala îndeletnicire a populaţiei este creşterea animalelor şi în special a ovinelor. Bunicii noştri se pricepeau foarte bine în a prepara pastrama de oaie. Pentru a diversifica preparatele din carne de oaie s-au gândit să facă cârnaţii de oaie. Ca element de tradiţionalitate foloseau pe lângă boia de ardei iute şi ardei iute uscat şi tocat (granulat). De asemenea, usturoiul folosit în reţetă, nu este tocat ci este pisat cu „pisătoarea” (un pahar de lemn cu lungimea de 20 cm şi diametrul de 40 mm în care sunt puşi căţeii de usturoi, care apoi se pisează cu un băţ de lemn cu acelaşi diametru ca al paharului).
Astfel la fiecare început de toamnă, când oile coborau de la munte, pe lângă pastramă şi „sloi”, se preparau şi cârnaţi de oaie, pe care îi consumam până începea Postul Crăciunului. Am preluat de la bunici această reţetă şi vreau să o
menţin aşa, cu toate elementele ei de tradiţionalitate.
Materii prime naturale: carcasă de oaie, membrană de oaie, condimente naturale (sare, piper negru măcinat, boia de ardei iute, ardei iute uscat şi tocat, usturoi pisat). Nu se folosesc nici un fel stabilizatori, aditivi, potenţiatori de gust, etc.
Afumarea se realizează în afumătoare clasică construită din lemn, apartinând unităţii proprii. Barele de lemn cu cârnaţi se aşează în afumătoare pe două rânduri cu intervale între bare astfel încât perechile de cârnaţi să nu se atingă între ele. Cârnaţii se supun procesului de hiţuire (se face focul cu lemne de fag uscat în afumatoare pâna se realizează o temperatură de aproximativ 70-80 grade celsius şi se menţine timp de 20-30 minute), se scoate focul din afumătoare, se lasă 2-3 ore pentru ca produsul sa revină la temperatura mediului ambiant după care se face afumarea rece cu rumeguş uscat din lemn de fag. Finalul operaţiunii de afumare se determină macroscopic şi organoleptic. Cârnaţii trebuie să  aibă un miros plăcut de fum şi o culoare roşcată dată de rumeguş.
Depozitarea – barele de lemn cu cârnaţi sunt depozitate în spaţii reci şi bine aerisite.
„AFUMĂTURI”, produse care se încadrează în categoria preparate din carne afumate şi care includ următoarele sortimente: Pecie de porc, Piept de porc afumat, Costiță de porc afumată, Patramă de vită afumată, Mușchiuleți de porc afumat, Mușchiuleți de vită afumat, Mușchiuleți de oaie afumat,Vrăbioară de vită afumată, Slănină afumată.
Procesarea lor se face conform reţetelor proprii. Aceste produse sunt părţi din carcasa de porc, carcasa de vită sau carcasa de oaie, care se maturează timp de 72 de ore într-un baiţ, special fiecărei categorii de carne, şi se afumă în afumătoare clasică cu rumeguş din lemn de fag uscat.

 

Afumarea se realizează în afumătoare clasică construită din lemn, apartinând unităţii proprii. Barele de lemn cu afumături se aşează în afumătoare pe două rânduri cu intervale între bare astfel încât acestea să nu se atingă între ele.
Afumăturile se supun procesului de hiţuire (se face focul cu lemne de fag uscat în afumatoare pâna se realizează o
temperatură de aproximativ 70-80 grade celsius şi se menţine timp de 20-30 minute), se scoate focul din afumătoare, se lasă 2-3 ore pentru ca produsul sa revină la temperatura mediului ambiant după care se face afumarea rece cu rumeguş uscat din lemn de fag. Finalul operaţiunii de afumare se determină macroscopic şi organoleptic. Afumăturile trebuie să  aibă un miros plăcut de fum şi o culoare roşcată dată de rumeguş.
Depozitarea – barele de lemn cu afumături sunt depozitate în spaţii reci şi bine aerisite”.
Meniuri și rețete
MIC DEJUN
platou cu:  muşchiuleţ copt; cotlet copt; ruladă din piept de porc; ruladă din ceafă de porc umplută cu pecie; pastramă de vită afumată; pastramă de oaie afumată; ceafă de porc hiţuită. ceai îndulcit cu
miere de albine sau lapte proaspăt; unt, gem de caise, căpşuni sau măceşe.
PRÂNZ
CIORBĂ ŢĂRĂNEASCĂ CU CIOLAN AFUMAT ŞI TARHON;
Ingrediente: ciolan afumat; zarzavat: – ceapă roşie; morcovi; pătrunjel rădăcină; ardei; ţelină. legume: fasole păstăi; mazare boabe; cartofi tăiaţi cubuleţe. altele : sare, ouă, lapte, tarhon.
Mod de preparare – se fierbe ciolanul, se scoate şi se pune la răcit, se strecoară apa în care a fost fiert ciolanul şi
se adaugă în zeama astfel obţinutăzarzavatul şi legumele; când sunt aproape fierte se adaugă carnea de pe ciolan tăiată cubuleţe mici. Se lasă la fiert, apoi se adaugă sare după gust, tarhonul tăiat mărunt, după care se face un
„dres” cu ouă şi cu lapte. Se foloseşte tarhon pus var în borcan cu sare şi oţet.
MÂNCARE CIOBĂNEASCĂ DIN TĂLMĂCEL:
Ingrediente: tochitură (carne de porc în untură la borcan); brânză de burduf; mălai; apă, sare.
Mod de preparare – se scoate carnea din borcan, se pune în tigaie la foc mic până se topeşte untura de pe carne, se
adaugă brânză de burduf şi se amestecă bine la foc mic. În acelaşi timp se prepară şi mămăliga, iar din mămăligă înainte de a o mesteca se scurge nişte „cir” (apă cu mălai) peste tochitură şi brânză apoi se mestecă bine până brânza
şi cirul devin omogene.
Vara se serveşte cu „jintiţă” (iaurt obţinut din urdă dulce fermentată amestecată cu lapte dulce şi ţinută într-un recipient de lemn închis ermetic timp de 3-5 zile), iar iarna cu murături (castraveţi muraţi, gogoşari, varză etc.).
GOGOŞI: ingrediente: făină albă de grâu; ouă; coajă de lămâie, drojdiuţă, apă.
Mod de preparare – se frământă un aluat din făină, ouă, drojdiuţă, coajă e lămâie, apă cât cuprinde, se lasă la dospit,
apoi se întinde cu întinzătorul pînă când aluatul devine o foaie, din care se taie forme rotunde, de regulă cu o cană. Se coc în ulei mult şi bine încins, după care, calde, se dau prin zahăr pudră amestecat cu un praf de vanilie. Se
servesc calde, sau reci umplute cu gem de căpşuni, caise sau măceşe.
CINĂ
PRAJILĂ (PAPARĂ) CU CÂRNAŢI AFUMAŢI: se pune puţină untură în tigaie, se taie feliuţe subţiri de cârnaţi şi se pun la prăjit, iar când acestea sunt rumenite se toarnă ouăle bătute peste şi se prăjeşte, apoi se porţionează cu cuţitul. Se serveşte caldă…

 

 

Dantele și povești din Țara Cerurilor Deschise …

Pentru comunitatea de făgărășeni aflați în București – dar și pentru cei care doreau să facă cunoștință într-un mod inedit cu Țara Făgărașului, Earth Market/Târgul Țăranului a găzduit un proiect care își propune o viziune proprie asupra culturii autentice prin imagini și povești.

Țara Făgărașului este „Țara Cerurilor Deschise”. I se spune așa deoarece la intersecțiile de drumuri se află câte o troiță cu brațele întinse spre cer.

Earth Market este singura Piață Turistică din România. Situată în curtea clădirii de patrimoniu The Ark-Bursa Mărfurilor, a invitat la București conviviumul “Slow Food Țara Fagarașului” și echipa tarafagarasului.eu care derulează proiecte pentru redescoperirea, conservarea și promovarea locurilor, oamenilor, obiceiurilor, gastronomiei, vestimentatiei și mesteșugurilor.

Slow Food Țara Făgărașului
Slow Food Țara Făgărașului

Citește mai mult