Chambord, modernitate și istorie

Castelele de pe Valea Loarei poartă amprenta Casei Regale a Franței, a celor două Războaie Mondiale și a zilelor de azi. Aceste locuri arată că modernitatea și istoria pot exista. Vezi cum totul a evoluat, de la 1500 din timpul Regelui Francisc I până la domnia Regelui Soare, Ludovic al XIV lea. Afli despre rolul lor în secolele care au urmat. Poți petrece mai multe zile într-un singur loc. Vă invit intr-o minunată călătorie.

În fiecare dimineață plecam cu masina pe Valea Loarei. Am vizitat Château Chambord, Château Chenanceau, Château du Clos Lucé, Château de Chaumont, Château Villandry, Château d’Azay-le-Rideau. Mi-a plăcut această călătorie, muzeografii știu să atragă turiștii prin felul în care prezintă istoria Casei Regale a Franței.

Am locuit câteva zile în Tours, aici e intersecția drumurilor către castelele de pe Valea Loarei. Această călătorie m-a uimit. De aceea voi vorbi mai mult despre experiențele pe care le-am avut.

Acest oraș te seduce, are un ritm al său. Sunt mulți copaci, multe flori, piste de biciclete și tramvaie moderne. Lumea merge pe jos, intră în magazine, saloane de coafură, florării. Eu am intrat în fiecare florărie, e lumea florilor în Franța, o să vă povestesc. Nu vezi multe mașini, indicatoarele te indrumă în parcarile subterane.

În prima seară am intrat într-un restaurant din centru, Le Bon Temps, avea gastronomie locală. Abia ne-am așezat și a venit imediat o tânără. Meniul era scurt, am comandat o supă de mazăre cu mentă și vițel cu piure de brocoli afumat. După 5 minute am fost serviți, nu îmi venea să cred. Totul a fost gustos, aș mânca zilnic acolo.

Am întrebat bineînțeles cum se prepară, am spus că nu am mai mâncat. Mazărea împreună cu menta se dau prin blender, supa e servită rece. Este ca un nectar scos din frigider. Pentru piureul de brocoli, folosești blender-ul. Mâncăruri simple, rapide și foarte gustoase. O servire rapidă într-un loc primitor. Aș fi vrut să mai stau, era interesant să privești în jur. Unii veneau, alții plecau, o servire rapidă. Mi-aș dori să existe așa ceva în Craiova sau pe malul Dunarii.

Aflat între râurile Loara si Cher, Tours apare în documentele din anul 371. În Evul Mediu era centru de pelerinaj. O mare parte a orașului a fost distrus în anii 1940-1944. Frumoasa Catedrală Saint-Gatien construită în perioada 1170 – 1547 a scăpat de furia celui de-al doilea Război Mondial. Aici au lucrat zeci de mii de oameni pentru generațiile viitoare. Mă gândeam la fragilitatea monumentelor datorită războaielor. Mă întebam, cum prezintă francezii aceste povești? Cum reușesc să atragă atâția turiști?

Am locuit într-un apartament din centrul orașului. Dimineața priveam prin geamurile mari cum se trezește orașul la viață. Erau câteva mașini, biciclete și tramvaie. Mă întrebam de ce e atâta liniște. Nu știam că mulți locuitori fac naveta cu TGV la Paris sau că magazinele deschid la ora 10. Este un oraș liniștit.

La ora 9 plecam cu mașina pe Valea Loarei, iar seara reveneam în Tours.

În acest articol voi povesti despre minunatul Château Chambord. Istoria sa este completată de celelalte castele. E impresionant, are 156 m lungime, 56 m înălțime, grădini, alei, păduri. Domeniul are 5440 hectare, este cel mai mare domeniu din Europa. Construcția a început în 1519 de Regele Francisc I si a fost finalizata dupa 150 de ani de Regele Soare. Au colaborat cei mai buni artiști, arhitecți, pietrari francezi și italieni.

La Chambord te simți într-o piesă de teatru ce traversează secolele. Camerele și sălile de bal poartă amprenta anilor în care Regii Francois I, Henri II, Louis 14 veneau aici însoțiți de întreaga curte. După moartea Regelui Soare aici au locuit apropiații curtii regale. În perioada 1779 – 1790 a locuit Marchizul de Polignac guvernator al Chambordului. Trăiești în anii 1500,1600,1700,1800, ești uimit când vezi cum totul a evoluat. Mobilierul, tapiseriile, covoarele sunt diferite. E minunat, nicăieri nu am simțit asta când am vizitat un muzeu.

Regii Franței veneau însoțiți de suita regală ce ajungea la mii de persoane. Abia așteptam să ajung la bucătăria regală. A fost minunat să văd unde păstrau legumele, unde tăiau carnea, unde găteau. Întotdeauna mâncarea deschide conversații, naște prietenii. Turiștii discutau între ei parcă se cunoșteau de mult. Și acest loc arată evoluția în timp. Hota și cuptorul pentru pâine au fost aduse de Marchizul de Polignac. Totul este bine păstrat, parcă te invită să pregătești din nou masa pentru invitați.

Scara centrală realizată dupa proiectul lui Leonardo da Vinci te invită în această călătorie.

La etajul 1 m-a atras imediat sala de teatru a Regelui Soare, aici Moliere prezenta creatiile sale. Atenția acordată culturii în acele vremuri e impresionantă, te însoțeste în multe locuri. Văzând scena, visam că stau în primul rând la o piesă de Moliere în regia renumitului Robert Lepage. Mi-ar plăcea să se întâmple asta, îl admir foarte mult.

Etajul următor prezintă perioada care a urmat după Revoluția Franceză. În 1792 castelul e jefuit, o mare parte din mobilier vândut. În 1821 proprietar este Henri Conte de Chambord. Și-a cheltuit averea pentru restaurarea sa și l-a deschis pentru vizitare. Câteva camere reflectă viața sa. Mă bucur că publicul poate să îi cinstească memoria. În 1930 Domeniul e cumpărat de stat.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, acest castel construit cu sute de ani în urmă a avut un rol important pentru păstrarea tezaurului cultural al Franței. Sunt adăpostite mii de opere de artă din colecțiile naționale sau private de la Luvru. Nu știam, m-a impresionat foarte mult.

Am traversat camerele, am ajuns iar la minunata scară centrală și la terasele care înconjoară etajul castelului. Sunt fascinante, îți oferă o vedere panoramică a domeniului. Priveam de la înălțime grupuri plimbându-se pe alei, tineri alături de copii mergând pe biciclete sau cu mașinute electrice de golf. Altă terasă arăta o alta zonă, erau restaurante, boutique-uri cu produse locale. În zona centrală se amenaja o scenă mare pentru un spectacol. În jurul ei erau grădinile, în partea dreaptă grădinile franceze, în stânga grădinile englezești.

După ce am vizitat castelul ne-am plimbat. La magazinul cu suveniruri am admirat cărți publicate despre viața Regelui Francisc I sau istoria castelului. Erau multe cărți de colorat, cu personaje din acele vremuri. Ne-am oprit la o terasă. În zare vedeam că terminasera de amenajat scena pentru spectacol. Poți să petreci o zi întreagă la Chambord.

Seara ne-am întors în Tours. Am mers în centrul vechi din Piața Plumereau. Casele sunt lipite, la parter au spatii comerciale iar la etaj locuințe. Construite cu bârne din lemn în secolul XV au fost restaurate în ultimii ani. Un loc plin de viață. Sunt multe cafenele și restaurante, au măsuțe afară. Turiștii curioși și francezii îndrăgostiți de oraș străbat centrul vechi dintr-un cap într- altul.

Mi-a plăcut foarte mult. Lumea se plimba, era multă veselie. Restaurantele aveau meniul prezentat pe o tăbliță în stradă. Știai dacă pregăteau preparate din bucataria locală sau internațională. Ne-am așezat la o terasă. Eram uimită cum vorbeau ospătarii cu clienții, parcă se cunoșteau de mult timp. Meniul avea puține feluri. Până a venit comanda mi-a plăcut să-i privesc pe cei care se plimbau pe strazile înguste din centrului vechi. Am comandat vită cu sos de trufe, a fost foarte bun. După aceea ne-am plimbat. Eu mă întrebam, oare ce vor oferi turiștilor peste 10 ani?

M-am gândit ca de obicei ce mi-a placut foarte mult în aceste zile.

La Chambord m-am simțit ca într-o piesă de teatru care traversează secolele. La etajul 1 există chiar o sală de teatru. De aceea mi-ar plăcea să văd o piesă cu viața de la Curtea Regală din acele timpuri. O piesă în aer liber, cu o recuzită specifică și mecanizată, în regia renumitului Robert Lepage. Pentru că Robert Lepage exploatează anumite teme, nu spune doar o simplă poveste. Atrage spectatorii. Îl admir foarte mult.

Domeniul Chambord arată că modernitatea și istoria pot exista. Sunt tururi ghidate, poți să închiriezi o barcă, o bicicletă, o mașinută electrică. Sunt multe evenimente. Se pot închiria căsuțe lângă castel sau în inima pădurii.

În jurul acestei construcții e fascinantă viața de azi. Zeci de oameni au grijă de grădini. În 2016-2017 au fost restaurate, au aspectul din secolul 18. Parcul e clasificat ca monument istoric în 1977, iar în 1981 Castelul e inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ce aș aduce în Craiova? E un exemplu că modernitatea și istoria pot exista. Mențin vie diversitatea. Știu să atragă multe categorii de turiști prin felul în care prezintă istoria Frantei. Sunt mulți pomi și multe flori. Sunt restaurante locale și internaționale, au meniul diversificat dar scurt cu puține opțiuni. Servirea e rapidă. Aș vrea să găsesc în cofetării chouchou și pain au chocolat preparate ca în Franța. Aș vrea să gătesc și eu mazăre cu mentă și piure de brocoli afumat.

Întreaga mea călătorie pe Valea Loarei a fost presărată cu admirație și multe întrebări. Și cu uimire am descoperit că fiecare castel atrage altfel turiștii. Simți pulsul anului 2024.