Eleganța vinurilor de la crama Aramic

Am plecat din Timișoara la crama Aramic din Silagiu, un vechi sat românesc supranumit și „satul așezat pe trei văi”. E la 40 km de Timișoara și aparține administrativ de orașul Buziaș. După turul ghidat în care Vic Satmari ne-a povestit despre perioada în care Timișoara a fost sub dominația otomană, iar apoi sub dominația Austro-Ungară voiam să aflu alte file de istorie din Banat.


Fondatorul cramei, domnul Adam Crăciunescu, ne-a întâmpinat cu bucurie într-o sală mare, elegantă și primitoare. Toți admiram modul în care erau expuse vinurile, făceam fotografii, discutam între noi despre soiurile care se cultivă aici, frumusețea etichetelor. Ne simțeam ca acasă.

Intrare in sala de degustare Crama Aramic din Silagiu, sursa foto Dana Ilie


Pe un perete mi-a atras atenția un tablou. O farfurie albastră din ceramică alături de câțiva ciorchini de struguri, a fost începutul unei discuții despre pasiunea sa pentru vinuri și artă. Este din Oltenia, s-a născut în Vaideeni. Tabloul l-a cumpărat dintr-un magazin la ieșirea din Horezu, o localitate lângă Vaideeni.


Mulți bloggeri erau deja pe terasă cu un pahar de vin în mână, alții făceau fotografii. E foarte frumos locul ales.

Intre vii la Crama Aramic din Silagiu

Ne-am așezat la masă, urma să înceapă degustarea vinurilor de la crama Aramic prezentată de domnul Adam Crăciunescu.
În 2008 și-a împlinit visul de a avea o casă în mijlocul viței de vie. Terasele cu vie au o expunere sud-vest. Meteorologic e o zona echilibrată. Solul cu bazalt și minereu de cupru dintr-un filon care vine de la Moldova Nouă oferă vinuri de calitate.


A cumpărat 13 hectare lângă casă și împreună cu fiul său a înființat Crama Aramic în anul 2010. Aramic provine de la firma pe care o avea, Aramic Forest SRL. Este inginer silvic, a absolvit Facultatea de Silvicultură Brașov.
Dânsul povestește foarte frumos despre istoria acestui loc, tradiția vinurilor, business, fonduri europene, locurile în care a călătorit.


Strugurii se regăsesc pe blazonul orașului Buziaș care include localitatea Silagiu. Tradiția viticolă apare în documente din 1825. Între 1840 – 1850 coloniști maghiari și svabi de pe valea Rinului s-au stabilit aici, erau viticultori. În 1880 erau 1.870 locuitori, români 90%. Se planta Cadarcă (soi tradițional podgoriilor Miniș-Măderat în 1744, vinul este produs cu boabe stafidite), Majarcă, Roșu bătut, Slancamenca.


Filoxera a distrus vița de vie în 1865. În 1893 preotul satului a adus butași din SUA și i-a altoit. După 1900 vinurile de aici erau renumite, șvabii ajungeau cu ele la curtea vieneză. Unirea Banatului cu România a însemnat o nouă etapă. Regina Maria a venit aici și i-a îndrumat să construiască o capelă. În comunism viile au fost preluate de stat, s-a construit un mic combinat. Au defrișat tot, dar în anii 1970 au pus și viță nobilă. Vinurile vrac mergeau la export, cu vagonul.


Începând cu 1990 multe suprafețe cu viță de vie nu au fost îngrijite. Nu au putut fi retrocedate, șvabii au avut terenuri fărâmițate cu suprafețe mici, sub 1 hectar. La Agenția Domeniilor Statului (ADS) au ramas 300 de hectare.


Crama Aramic are 46 de hectare luate de la ADS.
În 2010-2012 au accesat fonduri pentru reînființarea plantațiilor. Atunci era limitat ce soiuri plantezi. Acum e mai multă libertate. În 2011 prin alte finanțări a fost construită crama, au investit într-o linie de îmbuteliere. Primele vinuri produse au fost în 2015. În 2020, finalizaseră patru proiecte, inclusiv un spațiu pentru degustări și evenimente. Am aflat că în anii 2003-2005 domnul Adam Crăciunescu a fost Secretar de Stat la Ministerul Agriculturii. A călătorit mult, a înțeles rolul acestor fonduri europene în agricultură și a văzut rezultatele lor.

Cel mai mult la această întâlnire mi-a plăcut că am întâlnit un om căruia îi place să converseze și împărtașește cunoștințele acumulate. Cred că întâlnirea noastră a depășit mult timpul convenit. Domnul Adam Crăciunescu povestea, noi puneam întrebări, admiram masa frumos aranjată cu pahare personalizate și platouri cu mezeluri și brânzeturi românești.

Degustare de vinuri la crama Aramic, sursa foto Dana Ilie

Așa a început degustarea de vinuri la crama Aramic.
Oferă clienților vinuri din: Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Fetească Albă, Chardonnay, Fetească Regală, Merlot, Pinot Noir, Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon. Se fac acum teste și cu Burgund și Shiraz, iar în viitor vor să planteze și Negru de Drăgășani. Mie mi-ar plăcea să planteze Cadarcă, un soi tradițional în această zonă și Tămâioasă Românească, un vin puțin promovat dar iubit de public.


Am început cu Fetească Albă sec, anul 2022. Sunt 2,5 hectare Fetească Albă. Tăiatul, legatul, recoltatul se realizează manual. Vând în magazine specializate, horeca și la diverse evenimente. Are arome de nalbă, caise, este un vin echilibrat. Se vinde bine, nu rămâne în stoc. Am aflat că într-o carte scrie că în România 8% din suprafață este plantată feteasca albă.


A urmat un Cupaj Alb de Silagiu realizat din Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc și Fetească Albă, anul 2022. Este un vin adaptat cererii clienților pentru cupaje.
Primele două vinuri au fost însoțite de brânzeturi din Ibănești, cârnăciori de la Diana și un salam făcut la Timișoara.
După aceea a urmat supa tradițională cu tăiței. Doar în Banat găsești această supă.

Am continuat cu vinurile rose și rosii.
Rose din Pinot Noir, sec, anul 2022 are arome de zmeură, fragi, are multă mineralitate. Tinerii îl consumă vara la terasă.
Fetească Neagră, sec, anul 2021 are arome de prune coapte, afumate iar post-gust cu cireșe amare și coacaze.
Cupajul Roșu Rezerva – Fetească Neagră și Cabernet Sauvignon, sec, anul 2019 a fost preferatul meu, l-am cumpărat la plecare să îl arăt și familiei. Nu este ușor să realizezi o îmbinare a caracteristicilor Fetească Neagră cu Cabernet Sauvignon.

Degustare de vinuri la Crama Aramic din Silagiu cu Adam Crăciunescu, foto Gabi Radoi


Aceste vinuri roșii alături de un mușchiuleț de porc în sos de piper verde și cartofi la cuptor au fost mult lăudate.

Degustare de vinuri la Crama Aramic

Finalul prânzului: papanași cu smântână și dulceață.


Unii terminaseră, eu făceam schimb de rețete. În Banat se gătește mult cu smântână și multe feluri principale au diverse sosuri dulci. Acum mi-a atras atentia gustul morcovilor baby, voiam să aflu cum au fost gătiți. Am aflat că morcovii au fost trași în tigaie cu miere și cremă de balsamic. Am întrebat și cum au fost gătite ciupercile ghebe, ele au fost fierte și apoi trase în tigaie cu smântână lichidă, sare, piper. La rândul meu am povestit și eu cum se gătește zacusca în Oltenia, cât de variate sunt.


Mulți bloggeri erau pe terasă, admirau podgoriile care înconjurau acest spațiu elegant. M-am alăturat și eu. Într-o margine, se zărea un drum îngust iar la capătul lui era o bisericuță. Mi-aș fi dorit să avem mai mult timp, voiam să urc până acolo. Așa am aflat că Regina Maria a venit la Silagiu și i-a îndrumat pe locuitorii satului să construiască o capelă. Mai sus există încă două crame.

Bisericuta din Silagiu, foto Gabi Radoi


Mi-a plăcut mult acest loc și cred că toți cei care vizitează Timișoara trebuie să ajungă aici. Timișoara este un centru multicultural și multiconfesional cu construcții în stil eclectic și Art Nouveau realizat de români și cei care au colonizat Banatul, italieni, cehi, șvabi. Despre vizita la Timișoara am scris articolul Timișoara de la calfele călătoare la Palatul Steiner. Atât de aproape de Timișoara, la Silagiu, afli o altă filă de istorie la fel de interesantă. Vinurile de aici erau renumite, șvabii ajungeau cu ele la curtea vieneză. Astăzi se construiește o nouă filă de istorie.


Voiam să aflăm mai multe despre Silagiu numit „satul așezat pe trei văi”, dar se înserase. A fost o întâlnire minunată și îi mulțumim domnului Adam Crăciunescu. La plecare, noi bloggerii, l-am invitat la noi acasă, în Oltenia. Îl așteptăm la Craiova.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *