Ikigai – cine abandonează lucrurile pe care le iubește, pierde sensul vieții

ianuarie 18, 2020decembrie 3, 2022 Mirela Coman 739 Views 0 Comments HECTOR GARCIA (KIRAI) si FRANCESC MIRALLES, Japonia, pasine

O lege a ikigai-ului spune: cine abandonează lucrurile pe care le iubește, pierde sensul vieții. Trebuie să progresăm, aducând frumusețe sau utilitate celorlalți, să dăm o formă micului nostru univers. Să fim mereu activi.

Ikigai este un cuvânt japonez care definește plăcerile și înțelesurile vieții, compus din IKI ( a trăi) alături de GAI (motiv). Pot fi lucruri mărunte din viața noastră sau reușite, acele plăceri ale vieții care contează pentru tine. Îți poți descoperi propriul ikigai sau îl poți dezvolta treptat până când vei ști că l-ai găsit. El este posibil chiar dacă nu ai succes în viața profesională. A avea ikigai poate însemna succes, dar succesul nu-i obligatoriu pentru a avea ikigai.

Cartea IKIGAI– Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită scrisă de HECTOR GARCIA (KIRAI) și FRANCESC MIRALLES m-a fasinat. Pasiune, tenacitate, bucurie, realizari, oameni care te inspiră, natură, sunt aduse la un loc.

Mulți au învățat să se bucure de munca lor, să o transforme într-o plăcere care oprește timpul. Un exemplu din carte m-a fascinat. Jiro Ono are peste 90 de ani, e cel mai în vârstă bucătar șef distins cu trei stele Michelin. Pune mai presus de bani, condițiile și mediul din jur, gătitul celui mai bun sushi din lume. Ono a găsit propriul ikigai. Când se cufundă în muncă formează o singură entitate cu obiectul. Cunoscut pentru munca asiduă, pasiune, căutări nesfârșite ale celor mai bune tehnici culinare și prezentare, e fericit când merge dimineața la piață sau când servește un client mulțumit. La restaurantul lui, Obama a fost invitat când a vizitat Japonia.

Când am terminat capitolul gândul mi s-a oprit la renumitul violonist Alexandru Tomescu. Îl admir foarte mult, a prezentat publicului marile integrale: Capriciile de Paganini, integrala Bach, integrala Enescu (am scris AICI). El spune că pe scenă este una cu instrumentul. Muzica te prinde în acel univers al ei, timpul nu mai există așa cum îl știm, trăiești ani întregi în câteva secunde. Marele violonist a găsit ikigai și vorbește cu pasiune despre muzică.

Așa ar trebui să ne alegem profesiile, să formăm o singură entitate cu ceea ce creăm, dar adesea e doar un vis sau reușim prin intermediul unor proiecte sau a oamenilor pe care îi admirăm.

De multe ori în timpul unui spectacol, am simțit că formez o singură entitate cu scena, cu publicul, cu actorii. Îmi doream să nu se mai termine și la sfârșit au fost multe aplauze. Era un semn că toată sala trăise la aceeași intensitate.

În 2017 scriam despre cartea Proba de caracter de Joseph L. Badaracco Jr (am scris AICI). Două întrebări pe care nu ni le punem prea des mi-au atras atenția: Știi ce și de ce vrei cu adevărat să faci? Este visul tău unul potrivit? Atunci am răspuns: visul este potrivit, dar locul, timpul sau oamenii din jur nu reușesc să dea viață visului. Acum, la trei ani distanță răspund așa: visul este potrivit, dar cel mai importantă este sustenabilitatea lui, să aibă o viață lungă. Dacă nu e sustenabil acum, caută mereu sprijin ca să îl proiectezi, să îți împlinești visul.

Nu mânca pe săturate, un alt secret descris în carte, necesar pentru o viață lungă și fericită. Totul pornește de la modul de alimentație, japonezii au o alimentație foarte variată, în special de origine vegetală.

Consumă regulat 206 alimente, inclusiv condimente. Consumă zilnic 18 alimente diferite, 30% din caloriile zilnice provin din zarzavaturi. Mănâncă cel puțin cinci feluri de mâncare cu zarzavaturi sau fructe zilnic sau cel puțin șapte feluri de zarzavaturi sau fructe. Varietatea culorilor din farfurie conteaza: ardei roșii, morcovi, spanac, vinete, conopidă. M-a uimit diversitatea alimentelor. Am terminat cartea și mi-am propus acest lucru.

În Japonia ritmul vietii e altul. Ei spun: conectează-te la natură. Suntem creați ca să ne contopim cu natura. Avem nevoie să ne întoarcem la ea să ne încărcăm bateriile. Responsabilitatea creatorului unui lucru fie el artist sau bucătar, este de a folosi natura pentru a da viață respectând o in fiecare clipă. Un fierar ar spune că fierul are viață, un ceramist ar zice că pământul are viață. Îmbina natura cu tehnologia, omul nu e împotriva naturii, ambele se unesc.

Pentru mine, Amsterdam-ul e locul în care m-am contopit cu natura. Legătura orașului cu natura prin parcuri și canale imprimă vitalitate locului. M-a fermecat fântâna din parcul muzeului Rijksmuseum, natura se îmbină cu tehnologia, oamenii se bucură că sunt împreună.

Fântâna din fața Rijksmuseum din Amsterdam

Sunt și alte subiecte în cartea Ikigai, care mi-au plăcut foarte mult. Le-am întâlnit, dar nu le-am privit aidoma locuitorilor din Japonia:

Apa este în mișcare, curge proaspătă și nu stagneaza. In același fel organismul tău are nevoie de mișcare. Astfel se declanșează secreția de hormoni ai fericirii.
Trăiește clipa, nu te mai plânge de trecut și nu te mai teme de viitor. Folosește ziua de azi cât poți de bine că sa ți-o amintești.
Fii recunoscător strămoșilor, naturii, familiei, lucrurilor care îți luminează viața cotidiană.
Privește lucrurile cu calm.
Înconjoară te de prieteni buni.
Zâmbește

Ikigai, o citești cu dorința de a descoperi ceva nou în capitolul următor. Finalul este provocator.

În tine e o pasiune, un talent care dă sens zilelor tale și te impulsionează să oferi tot ce e mai bun din tine până la sfârșit. Odată ce ți-ai descoperit ikigai trebuie să-l urmezi, să-l cultivi în fiecare zi pentru a da un sens existenței tale.