Jocul Infinit de Simon Sinek, gândește-te la următoarea generație

O companie construită pentru jocul infinit nu se gândește numai la sine, ci la impactul deciziilor sale asupra oamenilor săi, asupra comunității sale, economiei, țării și lumii. Liderul cu mentalitate infinită muncește să-și lase organizatia într-o formă mai bună decat a găsit-o, în timp ce un lider cu mentalitate finită muncește cu scopul de a atinge niste indicatori de performanță. Jucătorul infinit vede dincolo de linia care arată profitul și pierderile.

Cartea Jocul Infinit de Simon Sinek aduce la un loc informații despre mentalitatea liderilor, informații despre companii, comunități, economie. În această carte am descoperit viziunea unor oameni din primii ani ai secolului XX, despre care nu știam, am admirat analiza multor proiecte din secolul XXI și am privit alături de Simon Sinek în viitor.

Am citit multe cărți de business, dar această abordare interesantă nu am mai întâlnit-o. Mi-a plăcut mult, de aceea îmi doresc să rămână pe blog ce m-a fascinat.

Valoarea unei organizații reprezintă capacitatea ei de a-și menține succesul dincolo de mandatul unui manager. Nu contează următorul trimestru, contează urmatoarea generație. Lego a trecut testul timpului, angajații săi lucrează gândindu-se că organizația va exista și peste zeci de ani. Motivația lor e să creeze experiențe și să ajungă la mai mulți copii în fiecare an.

’’Contează următoarea generație’’ spunea și un manager român pe care îl admir mult, profesorul Adrian Majuru. Este managerul Muzeului Municipiului București și de multe ori ne aminteste de Spiru Haret, Gheorghe Lazar, Carol Davila, personalități care au privit la viitorul țării. De câte ori ajung în București merg la acest muzeu și la Muzeul Vârstelor de pe Calea Victoriei, urmăresc podcasturile unde este invitat renumitul profesor Adrian Majuru.

Să conduci în jocul infinit înseamnă să contribuim la ceva mai important decât a ne susține pe noi și familiile noastre.

Liderul cu mentalitate finită joacă pentru sine. Când a apărut iPhone-ul, în 2007, reacția directorului Ballmer de la Microsoft a subliniat perspectiva lui finită. Cu un ton disprețuitor a spus că nu există nicio șansă ca iPhone să obțină vreo cotă de piață semnificativă. Nicio şansă. Ballmer nu s-a concentrat să vadă potențialul. Potențialul că iPhone-ul va modifica întreaga piață sau chiar să redefinească total rolul telefoanelor în viața noastră. După cinci ani, numai vânzările de iPhone erau mai mari decât toate produsele Microsoft la un loc.

În 2013, la ultima sa conferință de presă în calitate de CEO Microsoft, Steve Ballmer şi-a rezumat cariera într-un mod care i-a demonstrat mentalitatea finită. El a definit succesul pe baza indicilor de performanță din cei 13 ani în care a deținut această funcție. Un lider cu mentalitate infinită își folosește cariera pentru a crește valoarea pe termen lung a companiei. Era mai important dacă a lăsat în urmă o cultură organizațională pregătită pentru a supraviețui și a prospera în următorii 13 ani, 33 de ani sau 100 de ani. Din acest punct de vedere, Ballmer a pierdut. În loc să reacționeze la noua tehnologie, ar fi trebuit să privească aplicațiile noii tehnologii.

Când liderii se concentrează prea mult pe obiective finite, ei nu fac lucrurile necesare pentru a se asigura că organizația poate continua să joace cât mai mult timp.

Un jucător cu mentalitate finită creează produsele pe care crede că le poate vinde. Jucătorul cu mentalitate infinită creează produsele pe care oamenii doresc să le cumpere. Primul se concentrează cu prioritate asupra modului în care vânzarea produselor aduce beneficii companiei. Cel din urmă este preocupat de modul în care produsele aduc beneficii clienților.

Vavilov a vrut să existe o copie de rezervă a semințelor pentru produsele alimentare din întreaga lume, să poată fi folosită dacă o specie nu mai poate fi cultivată din cauza unor dezastre naturale. A strâns semințe de la 6.000 de plante comestibile. De asemenea, a început să studieze genetica și a facut experimente cu dezvoltarea unor noi specii care puteau să reziste mai bine dăunătorilor, să crească mai repede, să reziste în condiții dure sau să ofere randamente mai mari de hrană.

Vavilov este un vizionar cu mentalitate infinită. În 1920 a renunțat la viața de academician pentru a deveni directorul Departamentului de Botanică Aplicată din Leningrad. Cu finanțare de la guvern a format o echipă de oameni de ştiinţă. ‘’Aș dori ca Departamentul să fie o instituție cât mai utilä pentru toată lumea. Aș dori să adun o varietate de soiuri din întreaga lume, să le organizez pe toate şi să transform Departamentul în tezaurul tuturor culturilor și al altor plante. Rezultatul este incert. Dar, vreau totuşi să încerc.” În doi ani, lucrurile s-au schimbat. Din 1922 până în 1953, Iosif Stalin a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de milioane de cetățeni sovietici.

Acum, după un secol există mulți cercetători în întreaga lume care studiază și continuă viziunea cercetătorului Vavilov.

Ce este o cauză dreaptă, întreabă Simon Sinek?

1. O cauză dreaptă canalizează atenția asupra viitorului neconstruit. Ne stârnește imaginația, o susținem și nu e ceva față de care ne opunem. Înseamnă să îi inviți pe toți să se alăture.

De multe ori oamenii muncesc pentru a-şi proteja propriile interese. Liderii iau decizii de care beneficiază mai întâi ei. Agenții de vânzări se asigură că fac tot ce este necesar pentru a-şi câştiga bonusul. Cum ar fi dacă în loc să luptăm împotriva sărăciei, am lupta pentru dreptul fiecărui om de a-şi întreține propria familie?

2. Jucătorul infinit vrea să păstreze jocul deschis pentru ceilalți. Un investitor cu mentalitate infinită vrea să contribuie la progresul a ceva mai presus de el insuşi. Angajații își oferă cele mai bune idei pentru a rezolva problemele in beneficiul companiei, ei simt că liderilor lor le pasă cu adevarat de ei.

În jocul infinit se creează o bază fidelă de angajați și clienți care rămâne alături de organizație la bine și la greu. Аceastă bază solidă de loialitate este cea care oferă forță și longevitate unei companii, pe care doar banii nu le pot oferi. Asta înseamnă să vrei să contribui la progres mai presus de bonusul tău.

Cei mai fideli clienți simt că organizației îi pasă cu adevărat de nevoile şi dorințele lor. De aceea plătesc un preț mai mare pentru a cumpăra de la compania respectivă. Rezultatele aduc beneficii tuturor părților interesate. O cauză Dreaptă este deschisa tuturor celor care doresc să contribuie.

3. O cauză dreaptă e rezilientă.

E capabilă să facă față schimbărilor politice, tehnologice și culturale. Editorii s-au considerat ca fac parte dintr-o afacere cu cărți, nu din afacerea de a răspândi idei. Astfel au ratat ocazia de a valorifica noile tehnologii pentru a-şi promova cauza. Ei ar fi putut inventa Amazon sau dispozitivul de citire a cărților in format electronic.

Industria muzicală s-a definit ca un vânzător de discuri, casete și CD-uri. Dacă se defineau printr-o cauză mai importantă, ca distribuitori de muzică, atunci intrau în lumea streamingului digital. Ar fi putut inventa iTunes sau Spotify. Nu au făcut-o.

4. O cauză dreaptă e Idealistă – măreață, îndrazneață, de neatins.

Cursa către Lună a lui Kennedy a fost realizată în contextul unei viziuni infinite pe care au prezentat-o Părinții Fondatori ai Americii. Progresul nostru nu este în beneficiul câtorva, ci în beneficiul celor mulți.

În discursul său, Kennedy a oferit contextul infinit pentru obiectivul finit: „Am pornit să navigăm pe această nouă mare, deoarece avem de obținut noi cunoștințe și de câştigat noi drepturi, iar ele trebuie câştigate și folosite pentru progresul tuturor oamenilor.” Aceasta a fost convingerea care a stat la baza obiectivelor sale, inclusiv transportarea unui om pe Lună şi întoarcerea lui acasă în siguranță.

Fondatorii Americii au inspirat o națiune să se unească pentru a promova viața, libertatea şi căutarea fericirii. Aceste drepturi inalienabile privind siguranța fizică, o cauză sau o ideologie din care să facem parte și șansa de a ne autodetermina au inspirat o națiune și au îndrumat Statele Unite într-o călătorie infinită.

’’Vom fi liderul global pe piața pe care o deservim, iar produsele vor fi căutate pentru designul convingător, calitatea superioară și cel mai bun raport calitate-pret „, este o viziune corporativă. Să fii cel mai bun nu este o Cauză Dreaptă.

Chiar și liderii bine intenționați, cu mentalitate infinită, gândesc adesea în termeni de ‘’facem bani pentru a face bine’’. Însă o perspectivă infinită asupra serviciului arată un pic diferit: ‘’Fă bine făcând bani”. Voi face bine prin modul în care ii tratez pe oameni și îmi servesc comunitatea de-a lungul vieții. Voi construi, in acelaşi timp, o organizație puternică din punct de vedere financiar’’. Acesta este un stil de viaţă.

Aceste persoane și companii muncesc pentru a fi ghizii celor care lucrează acolo și pentru comunitățile în care îşi desfăşoară activitatea. Se asigură că organizația poate continua să joace cât mai mult timp.

Să te gândești la oportunitățile pe care le-ar putea aduce viitorul. Să construim o lume în care să fim inspirați, să ne simțim în siguranță la serviciu și să ne întoarcem acasă cu un sentiment de împlinire. Acestă schimbare nu este ușoară.

O companie construită pentru jocul infinit nu se gândește numai la sine, ci la impactul deciziilor sale asupra oamenilor săi, asupra comunității sale, economiei, țării și lumii. Oare în aceste vremuri liderii se gândesc la generațiile care urmează?

Mi-a plăcut mult cartea Jocul Infinit de Simon Sinek și mi-a amintit de altă carte minunată despre care am scris, Sparge tiparele de Seth Godin. Vă invit să le citiți.