Măiastra lui Brâncuși s-a întors în România

”Am făcut piatra să cânte. Pentru omenire”. Constantin Brâncuși surprinde esența. Operele sale se află în marile muzee ale lumii și în colecții particulare. Sunt universale, nu reprezintă un spațiu geografic.

Expoziţia „Brâncuși: surse românești și perspective universale” este organizată în Timișoara, Capitala Europeană a Culturii.

100 de opere ale renumitului sculptor sunt expuse la Muzeul Național de Artă în perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024.

Centre Pompidou, Tate, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Craiova și 3 colecții particulare au oferit 22 de sculpturi, o selecție de fotografii și filme realizate de Brâncuși.

Celebra galerie Tate din Londra a acordat acestei expoziții 3 dintre cele 4 sculpturi de Brâncuși pe care le deține:”Danaida” (1918, Bronz pe soclu de piatră), Măiastra (1911, Bronz pe soclu de piatră) și Peștele (1926, Bronz, metal, lemn). O colaborare fără precedent.

Muza adormită, Piatra de hotar, Friza sărutului (1926 Cerneală pe hârtie în forma de manșetă) au fost împrumutate de la Centrul Pompidou. Piatra de hotar este expusă pentru prima dată în afara Centrului Pompidou.

Colecția Peggy Guggenheim din Veneția a oferit una dintre celebrele Păsări în văzduh. Realizată în perioada 1932-1940, este una dintre cele mai apreciate lucrări din istoria artei moderne.

Am petrecut o zi minunată la Expoziția Brâncuși Timișoara. Impresionant. De aceea vreau sa multumesc domnului Ovidiu Șandor preşedinte Art Encounters, doamnei Doina Lemny curatorul acestei expozitii si echipei Muzeului de Arta din Timisoara.

În Craiova sunt multe opere ale lui Brâncuși la Muzeul de Artă, de asemenea există Centrul Brâncuși realizat de arhitectul Dorin Ștefan. Am discutat cu dânsul despre Brâncuși și am scris pe AICI. Acum eram curioasă să văd operele aflate în muzeele din întreaga lume. A fost impresionant. A fost minunat să vedem cum un absolvent al Şcolii Naționale de Arte Frumoase din Bucureşti a arătat lumii un nou drum.

Brâncuşi a surprins esența lucrurilor și ne-a atras în lumea lui.

Expoziția: ”surse românești şi perspective universale” arată drumul marelui sculptor. Când am ajuns în ultima sală și am ieșit pentru a oferi altui grup posibilitatea să o vadă, m-am gândit că acum pretuiesc mai mult operele sale.

Această expoziție mi-a plăcut în primul rând pentru că arată legătura sculptorului cu ţara în care s-a născut, cu arta românească. Prima sală prezintă perioada în care a studiat la Şcoala Naționala de Arte Frumoase din Bucureşti. Ecorșeul realizat în anul 1902 sub îndrumarea profesorulul său de anatomie dr. Dimitrie Gerota, tratează corpul uman dintr-o perspectivă dublă, anatomică şi artistică. A fost folosit mulți ani pentru studiul anatomiei umane în şcolile de artă şi de medicină din România.

Această lucrare a fost împrumutată de la Muzeul de Artă din Craiova. Acest oraș minunat poartă amprenta formării marelui sculptor. El spune:” La Craiova m-am născut a doua oară”. Aici, i s-a acordat o bursă de studii și a fost îndrumat să urmeze Școala de Arte și Meserii. Am văzut documentele într-un registru vechi de la Banca Națională din Craiova și în arhiva personală a doamnei Sorana Gorjan-Georgescu. O altă bursă i-a permis continuarea studiilor la Şcoala Națională de Arte Frumoase din Bucureşti.

Acum la Timisoara, Ecorșeul era admirat de vizitatorii din întreaga lume. Mă bucuram și așteptam să văd ce urmează.

Fiecare sală este dedicată unei anumite perioade. Prezintă viața lui Brâncuși, operele sale, documente personale și informații despre expozițiile sale.

În 1904 ajunge la Paris. Intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp.
În 1905 reușește la concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts și lucrează în atelierul profesorului de desen și sculptură Antonin Mercié până în 1906. În atelierul său din Place Dauphine, sculptează o serie de busturi de copii, iar Supliciul este un pas important. Artistul surprinde suferinţa unui copil, acest bust contorsionat redă durerea sa.

Această sculptură atragea publicul ca un magnet, mulți o fotografiau și o admirau.

Din ianuarie până în aprilie 1907 este practicant la atelierul lui Rodin. Despărţirea de Rodin este marcată de cioplirea în piatră a Sărutului. Este cea mai lungă serie din creația sa, din 1907 până în 1945. O operă puțin cunoscută, Piatră de hotar arată tristețea sa, în 1945 România a pierdut Basarabia și o parte din Bucovina. Este un totem alcatuit din trei blocuri mari de piatră decorate cu motivul sărutului. În expoziție aceste sculpturi sunt prezentate alături.

Rugăciune, este un monument funerar comandat de Doamna Eliza Stănescu-Popovici în amintirea soţului, avocatul Petre Stănescu. Acest nud de femeie îngenuncheat într-o postură de rugăciune m-a impresionat. O emoție teribilă și o tristeţe în faţa morţii.

Privind Sărutul, Rugăciune și Piatră de Hotar simțeai dorul său de casă. Știai că vorbesc despre România, dar arătau drumul său, cum a ajuns la esență.

În sala următoare ne aștepta frumoasa Domnișoara Pogany, cu ochii aceia exoftalmici și mâinile împreunate. Această versiune a fost adusă de la Muzeul de Artă Craiova. Mai multe opere creeaza în anii următori, simplifică mult, ochii dispar, rămâne numai o bridă ce amintește de sprâncenele acestei femei.

Tate Gallery a împrumutat României, pentru aceasta expoziție o sculptură despre care am citit, dar nu am văzut-o vreodată, Peștele. Realizat ca o lama din bronz și așezat pe un platou din inox, arată genialitatea sculptorului. Peștele se reflectă ca și cum ar fi în apă. Soclul are o bază de metal, o parte din lemn, iar deasupra acest platou din inox. Peștele arată integrarea sa în mișcarea avangardistă. Brâncuși a spus: ”Dacă i-aș fi făcut solzii, dacă i-aș făcut aripioarele și coada care-l ajută să înoate, i-aș fi oprit mișcarea”.

Expoziția cuprinde și o importantă colecție de fotografii pe care le-a realizat și developat în laboratorul său foto din atelier. De asemenea sunt expuse desene și o parte din corespondența sa. Acestea provin de la colecționarul britanic David Grob și sunt expuse alături de lucrări.

Începând cu anii 1920, Brâncuși desenează Friza sărutului în coresondența lui de dragoste. Acest motiv îl folosește ca pe o a doua semnătură. Mi-a plăcut foarte mult acest motiv și semnificația lui.

Pe un alt perete era o fotografie în care puteai admira costumul țărănesc de sărbatoare. Sunt puține expoziții în care poți vedea frumusețea acestui costum. Atunci mi-am amintit că aflasem acum vreun an despre vizita lui Brâncuși în Romania din 1922. A venit și la Hobița împreună cu prietena sa Eileen Lane, o americancă de origine irlandeză. În perioada in care au stat la Hobita, Eileen se îmbrăca în costume populare. Această fotografie mi-ar plăcea să existe în toate muzeele din Oltenia. Nu am văzut până acum nicăieri acest costum țărănesc de sărbătoare din Gorj.

Era totul ca o poveste, m-am bucurat de fiecare spațiu în care am intrat, eram curioasă să văd sculpturile din marile muzee ale lumii.

Mi-au plăcut bineințeles două sculpturi ce până acum nu au părăsit Atelierul său de la Paris: „Piatră de hotar” și o „Coloană fără sfârșit”.

La final, două păsări alăturate: „Măiastra” adusă de la Tate Modern și “Pasărea în văzduh” din Colecția Peggy Guggenheim Veneția. Am văzut de multe ori fotografiile lor, dar să le vezi atât de aproape este impresionant. Două păsări cutreieră întreaga lume, dar privindu-le frumusețea simți influenta acestor meleaguri romanesti. Am avut aceeași emoție la seria Sărutul.

Îi multumim domnului Ovidiu Șandor preşedinte Art Encounters pentru invitatie si imi doresc sa vina la Craiova să îi arătăm orașul. Brâncuși a spus că ”arhitectura este sculptura locuită” iar Centrul Constantin Brancusi din Craiova realizat de arhitectul Dorin Stefan este o instalatie op-art care a adus în prim-plan Măiastra. Am scris articolul Pavilionul Brâncuși, limita între arhitectură și sculptură – un interviu cu arhitectul Dorin Ștefan. Este un prilej de a discuta cu domnul Ovidiu Șandor despre arhitectură și sculptură, despre dezvoltarea orașelor și proiectele culturale.

Expoziția Brâncuşi: ”surse romanesti şi perspective universale” m-a impresionat în primul rând pentru că arata legătura sculptorului cu ţara în care s-a născut, cu arta románească. Am înțeles mai mult din viața și opera sa. Această expoziție îți oferă libertatea de a privi, de a analiza și de a face conexiuni cu alte informații sau expoziții.
Sărutul, Dra Pogany, Muza adormită, Coloana fără sfârşit, Pasărea în vazduh, Piatra de hotar, Pestele, toate m-au însoțit și în zilele următoare. Mergeți la Timișoara.