Pavilionul Brâncuși, limita între arhitectură și sculptură – un interviu cu arhitectul Dorin Ștefan

Pavilionul Brâncuși din Craiova realizat de renumitul arhitect Dorin Ștefan, este un pavilion-semnal, o lucrare de ”op-art”. Asocieri de idei, între cultură și tehnologie, un proiect de antropologie culturală, validează trecutul ca o resursă pentru generația de azi.

În 2013, Dorin Ștefan a prezentat la Muzeul Olteniei o transpunere într-o viziune modernă a ideilor lui Brâncuși. În anii ‘30, un maharajah, intră în atelierul său. Cumpără “Pasărea în văzduh” și îi povestește că ar vrea să-i comande un monument în memoria sotiei. Aceasta pe patul de moarte a cerut un mausoleu cum nu mai există în lume, de aceea dorește ceva asemănător Taj Mahal, o minune a lumii realizată în 1640 de alt maharajah.

Din 2013 urmăresc cum a prins viață Pavilionul Brâncuși. Au fost momente când mi-a fost teamă că nu se va finaliza, licitațiile au durat foarte mult. 

prezentare proiect Pavilionul Brancusi, arhitect Dorin Stefan
prezentare proiect Pavilionul Brancusi, arhitect Dorin Stefan

Arhitectul Dorin Ștefan m-a fermecat la acea întâlnire de la Muzeul Olteniei. Am urmărit proiectele sale, ele spun povești și au legătură cu noi.

Pavilionul Brâncuși construit în curtea Muzeului de Artă a reușit deja să înceapă conversațiile oamenilor curioși. Simboluri, semne, legături s-au adunat într-un loc de respirație europeană. Se va schimba felul în care locuitorii orașului înțeleg patrimoniul și viața urbană, vor avea loc evenimente și proiecte internationale, va atrage turiști din toate colțurile lumii.  Acest articol face parte din proiectul meu “Ce are Craiova și nu gasesti în altă parte”. Este un proiect care personalizează orașul și creează conexiuni. Îmi doresc să stârnesc în on-line un dialog pornind de la autenticitatea și originalitatea acestor locuri și să oferim în off-line experiențe noi în jurul unui simbol.

Pavilionul Brancusi
Pavilionul Brâncuși

L-am invitat acum pe arhitectul Dorin Ștefan să discutăm despre Craiova și povestea acestui proiect, despre trecut, prezent și viitor.

Dorin Ștefan: Eram student când am încercat prima dată să mă apropii de acest deziderat: locuirea în formele lui Brâncuși. M-am apropiat de un proiect, templul din Indore, la limita între sculptură și arhitectură, căutând schițe, povești, mărturii prin care să-mi imaginez cum vedea Brâncuși arhitectura.

Mirela Coman: Orașele sunt diferite ca vibrație, energie, spirit. Cum e Craiova?

Dorin Ștefan: Locul m-a ales pe mine. Ideal ar fi ca arhitectul să poată alege locul, cum făceau grecii, romanii, ”vraciul” însoțit de meșteri și architecții descopereau locul unde să fondeze câte un oraș, agora, castel. Ajutat de mass-media, care populariza lucrări de ale mele, într-un anumit context, mă refeream la o macheta de concept pentru un pavilion BRÂNCUȘI care urma să fie prezentată într-o expoziție. Așa am primit invitația Consiliului Județean Dolj să prezint acest concept. Prezența lui Brâncuși în Craiova are un deficit de informare. Astfel am ajuns la concluzia, împreună cu cei ce m-au invitat, ca acest pavilion ar trebui să-l amplasăm în locul cel mai fierbinte, legat de prezența lui Brâncuși, și anume în curtea Muzeului de artă, unde sunt expuse și lucrările. Pavilionul este semnul-semnal, vizibil, care lansează întrebarea: – Ce să fie oare? Iar în partea din subteran care întregește ”Centrul internațional Constantin Brâncuși” găsești răspunsul.

Centrul International Brancusi Craiova, arhitect Dorin Stefan, inceputul asamblarii
Inceputul montajului in curtea Muzeului de Arta, Craiova

Mirela Coman: Străinii vin în România pentru ceea ce nu există în Europa și particularități ce nu pot fi asociate cu nimic în altă parte. Willy Olins în cartea ’’Brand new -Viitorul chip al brandurilor’’ are un capitol dedicat brandingului orașelor. El spune că proveniența trebuie adusă în prezent prin proiecte culturale, pun în valoare istoria și generează mai buna cunoaștere a patrimoniului. Pavilionul Brâncuși provoacă publicul să își pună întrebări. Eu cred că reprezintă Noua autenticitate a orașului despre care vorbeste Willy Olins. Mă bucur că ați ales ca punct de pornire o perioadă puțin cunoscută, anul 1937. Cum ați scris mai departe povestea? 

Dorin Ștefan: Brâncuși a spus că ”arhitectura este sculptura locuită” și credea în asta  pentru că intrase în contact cu primarul New York-ului spre a realiza un imobil de/în forma Coloanei infinitului. Eram student când am încercat prima dată să mă apropii de acest deziderat: locuirea în formele lui Brâncuși. Nu se putea. Este un univers formal prea ampretat ”Brâncuși”. Cazi in kitsch. De aceea m-am apropiat de un proiect, templul din Indore, la limita între sculptură și arhitectură, căutând schițe, povești, mărturii prin care să-mi imaginez cum vedea Brâncuși arhitectura. Mai mult acest proiect se baza pe un vocabular formal al volumelor primare: cubul, prisma, ovoidul. Dacă la Brâncuși închiderea era opacă, un cub de marmură, pavilionul din Craiova este o prismă din sticlă. Nu este o sculptură locuită. Este o lucrare op-art pe care s-o vizitezi. Prin care să probezi ieșirea spre lumină.

Mirela Coman: Palatul Mihail o clădire de reprezentare a fost realizată între 1900-1907 în maniera academismului francez, de arhitectul Casei Regale, Paul Gottereau. Estetica clădirii arată armonie, simetrie, echilibru. Ornamentele, stâlpii de iluminat, nivelul aleilor făcute pentru intrarea cu caleașca în curtea palatului, te fac să ridici privirea. Alături este construit Pavilionul. Cum se completează?

Dorin Ștefan: Este după cum spuneam un Pavilion de sticlă realizat în 2020 în curtea unui palat construit acum un secol. 100 de ani despart două lucrări cu posibilitățile tehnice de realizare ale timpurilor lor. Este o preocupare permanentă ca prin lucrările mele, chiar când este cazul unei intervenții pe o lucrare realizată cu mulți ani înainte, să aduc ceva din ”lumea” timpului meu. Contez pe o unitate prin contrast.   

Pregatire in Craiova, Pavilion Brancusi fotografie Dorin Stefan
Pregatire in Craiova, arhitect Dorin Stefan

Mirela Coman: Intrarea în “Templul meditației” se facea prin subsol. Mă bucur că ați respectat dorința sa, o galerie subterană va prezenta proiecții de la Centrul Pompidou din Paris, săli de conferințe și o expoziție cu capodoperele aflate în prezent la Craiova. La suprafață sunt 8 elemente de 12 m și stâlpi din sticlă împrejur. Ați adus în prim plan tema Pasării. Măiastra este singura piesă care poartă graiul românesc în universal, se numeste Măiastra pe tot globul. Ca să aduceți la viață conceptul proiectului au fost implicate multe firme. Cum a decurs colaborarea? Există acum în spațiul public întrebări privind curățarea elementelor de sticlă. Cum va fi întreținut?

Dorin Ștefan: Centrul international BRÂNCUȘI este format din două entităti spațiale, una subterană din beton și una supraterană din sticlă. Prin acea prostie românească cu criteriul hotărâtor al prețului cel mai mic, în cei 7 ani de când am predat proiectul, au fost doua firme din Italia care au câștigat licitațiile pe același criteriu, prima a dat faliment, a doua mi-a mâncat nervii. Amândouă foarte slab pregătite ca antreprenor, subcontractau unor firme locale pe acelasi principiu – cel mai ieftin. Adesea cel mai ieftin este și cel mai slab pregătit. Din fericire volumul de sticla nu a putut să-l contracteze decât singurei firme din Germania care avea pregătirea pentru o astfel de lucrare. Curățarea se va face cu firme specializate care curăță în mod curent pereții de sticlă. La exterior se poate curăța cu alpiniști sau cu utilaj cu nacelă asemănănător celui cu care s-a facut și montajul. La interior, lamelele care formeaza oul, probabil o dată pe an sau chiar mai rar se vor curăța cu jet de apă. De fapt așa dupa cum spuneam lucrarea de sticlă este un pavilion-semnal, fiind mai mult o lucrare de ”op-art” decât una de arhitectură. La interior este ”oul si Măiastra” iar la exterior învelișul Cubul, de fapt prisma pătrată. Din acest punct de vedere, nu murdarie, praf, frunze, mucegai, depuse pe învelișul prismei dar anumite zone aburite, cu condens, controlate prin ventilatie, în special în colțuri, sunt parte din efectul de halou și de centrare a imaginii pe Ou.

Mirela Coman: Avem nevoie să ne simțim conectați la mediul în care trăim. Ne e necesar un limbaj al obiectelor, al culorilor și al formelor. Pavilionul Brâncuși este o instalație arhitecturală într-o abordare contemporană pe care o iubești, îți dă o stare de fericire. Oamenii vor face multe fotografii, este instagramabilă. Ați bănuit acest lucru când ați terminat proiectul? Cum se vede noaptea?

Pavilionul Brancusi din Craiova- montaj
Pavilionul Brancusi din Craiova- montaj

Dorin Ștefan: Avem imagini deja și cu luminare de noapte ca probă, Pavilionul Brâncuși arată spectaculos. Lamelele din sticlă sablată radiază, dau volum Oului, ascund Măiastra pe care ar trebui doar s-o bănuim pentru a o descoperi când urcăm din subteran cu liftul în miezul ei.

Mirela Coman: Bio-arhitectura îmbină arta, știința și ingineria. Există un flux al creativității între toate disciplinele. Am scris aici. Trei coloane de trei metri din sticlă printată au fost prezentate la Săptămâna Designului de la Milano. Vă rog să ne împărtășiți tehnologii noi și proiecte care nu ar fi putut fi realizate în trecut.

Dorin Ștefan: Anul acesta s-au împlinit 10 ani de când câștigam concursul internațional de arhitectură pentru Taiwan Tower. Acel proiect se baza pe o tehnologie (obiecte plutitoare mai ușoare decat aerul) care ne-a permis să-l câștigăm dar nu era suficient ca să-l realizăm atunci, în doi ani. În caietul de sarcini făcusem un plan de lucru care spunea că ne-ar trebui zece ani că să-l realizăm, șase ani pentru cercetare și dezvoltarea conceptului și alți patru ani pentru omologare.  Nu am găsit banii necesari acestui proiect deși vorbim de o țară precum Taiwanul. Ca atare au trecut zece ani dar proiectul a rămas înghețat.

O să ne placă mai mult orașul Craiova, se va schimba felul în care locuitorii orașului înțeleg patrimoniul și viața urbană. Este prilejul de a-l omagia pe Brâncuși și să ne reamintim cuvintele lui: “În Craiova m-am născut a doua oară”.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *