Arhitectura pastorală pe cărările montane din Ponoarele – Izverna

Cu bicicleta pe cărări puțin umblate prin păduri de fag și carpen, mesteceni și arțari din zona Ponoarele-Izverna am descoperit arhitectura pastorală, mori pe malul apei și o gastronomie diferită. Aici nu a pătruns colectivizarea, locuitorii au preocupări aidoma părinților și bunicilor, pe pământurile lor.

Spun povești despre locuri puțin cunoscute din Oltenia, unde trăiesc comunități de sute de ani. Îmi doresc să promovăm autenticitatea lor, să invităm turiștii să ne cunoască, să ia masa la noi ’’acasa’’. Să arăt ce găsești în Oltenia și nu găsești în altă parte.

Carari montane in Mehedinti
Carari montane in Mehedinti

Am întrebat mulți tineri unde pleacă în week-end. Am întrebat și antreprenori străini unde merg cu familia. Au răspuns imediat: Poiana Brașov și Sibiu. Mulți își doresc altceva. Pentru aceștia mi-am propus să stârnesc un dialog care să se transforme într-o voce puternică. Să povestesc despre locuri care stârnesc emoții de lungă durată, să împărtășesc experiențe pe care nu le trăiești în altă parte.

Prin intermediul unor trasee dedicate cicloturiștilor, un proiect transfrontalier România-Bulgaria propune promovarea turismului în județele Mehedinți, Vidin și Montana. Aventuri comune pe cărări montane va oferi 150 de biciclete electrice, zece pensiuni din fiecare județ vor primi 50 biciclete.

Timp de trei zile am mers cu bicicleta prin sate și pe dealuri din judetul Mehedinți alături de jurnaliști, bloggeri, invitați din România și Bulgaria.

Pe carari montane cu bicicletele in Mehedinti
Pe carari montane cu bicicletele in Mehedinti

La pensiunea Steaua Munților din Izverna, o pensiune unde vor fi biciclete electrice, ne așteptau partenerii din acest proiect. Toți eram curioși, veseli și nerăbdători. Am aflat că este ușor să mergi cu o bicicletă electrică, poți pedala sau  folosești cele cinci viteze ale bicicletei.

Bicicletele erau la Căminul Cultural, acolo ni s-a facut un instructaj. Așa au început cele trei zile în care am simțit că timpul curge altfel. Sunt puține mașini, poți opri când vrei, nu se grăbește nimeni. O liniște nefirească, este o altă lume. Lângă drum am zărit o moară pentru măcinarea porumbului. S-a apropiat o doamnă și ne-a arătat cum funcționează. Este moara familiei, au grijă de ea. Sunt puține locuri unde descoperi mărturii ale traiului din alte vremuri.

Moara pe malul apei in Izverna
Moara pe malul apei in Izverna

Am plecat mai departe. Ne-am oprit să vedem o bisericuță de lemn unde natura a pus stăpânire peste tot. La o răspântie de drumuri o familie se uita mirată, nu sunt mulți turiști aici. Îmi place să vorbesc cu oamenii pe care îi întâlnesc și m-am oprit să îi întreb despre mâncarurile tradiționale. Mi-au povestit că aici se mănâncă sarmale cu piftie, că brânza este foarte bună, de aceea brânza rasă însoțește fiecare supă. Aici se face turtă, într-un aluat de pâine se adaugă ceapa prăjită, brânză şi se pune în cuptor.

Retete din Izverna
Retete din Izverna

După aceea ne-am îndreptat spre Peștera Izverna, o peșteră de peste 1,5 km lungime parcursă de un pârâu subteran. Această peșteră are cea mai lungă rețea de galerii subacvatice din România.

Când s-a făcut seară, ne așteptau la pensiune multe surprize. Veniseră prietenii din Bulgaria împreună cu alți invitați. Fiecare a povestit de unde vine și bucuria de a merge pe bicicletă.

A doua zi alături de prietenii din Asociația pentru Turism Mehedințiul de sub Munte am vizitat Podul lui Dumnezeu din Ponoarele. Este cel mai mare pod natural din România și al doilea din Europa. Peste el trece drumul județean.

Podul lui Dumnezeu din Ponoarele
Podul lui Dumnezeu din Ponoarele
Jurnalisti din Romania si Bulgaria la Podul lui Dumnezeu
Jurnalisti din Romania si Bulgaria la Podul lui Dumnezeu din Ponoarele

Există o legendă care spune că Dumnezeu a ascultat rugămințile locuitorilor și a prăvălit o stâncă peste intrarea în peșteră. Peștera de la Podul lui Dumnezeu spectaculoasă. Este necesar un echipament adecvat, dar am intrat câțiva metri.

Pestera Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele
Pestera Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele

De acolo am plecat prin comuna Ponoarele. Casele sunt construite lângă drum și pe dealuri. Toate casele aveau flori în fața poarții și eu ca de obicei m-am oprit să vorbesc cu cei care stăteau pe bancă în fața casei. Sunt oameni legați de aceste locuri și sunt bucuroși de oaspeți. Era post și mi-au spus că mănâncă macaroane cu nuci, sarmale cu nuci, mâncare de prune afumate. Nu am mâncat vreodată sarmale cu nuci și mâncare de prune afumate. Fie doar pentru această experiență culinară merită să vii aici. Prietenii mei dispăruseră, eram singură pe stradă. În câteva minute am zărit Conacu’ Boierului. Toată lumea era acolo. Conacu’ Boierului este una din pensiunile unde vom găsi biciclete electrice.

Conacu Boierului din Ponoarele
Conacu Boierului din Ponoarele

Cu o seară înainte Letiția Paulescu de la Asociația pentru Turism Mehedinţiul de sub Munte mi-a povestit că acolo există o colecție de costume populare. Când am intrat acolo, era un spațiu dedicat ceramicii din zonă, cărti, suveniruri pentru cei dragi. Tradițiile sunt integrate într-o lume modernă. Mi-a plăcut atmosfera, totul arată grija cu care s-a construit. Erau turiști în restaurant și pe terasă, un loc care te îndeamnă să stai mai mult.

După amiază am mers pe un nou traseu cu bicicleta, un traseu din aplicația JAMPROBG BIKE APP. Traseul a început din Izverna pe un drum asfaltat și a ajuns în mijlocul pădurii, o pădure ca în povești. Roșu aprins alături de galben și verde. Toți ne-am oprit să admirăm pădurea în miezul toamnei. A fost un traseu în care am folosit cele cinci viteze ale bicicletei electrice.

Cu bicicleta in Izverna
Cu bicicleta in Izverna

Seara am sărbătorit iar și am discutat despre traseul din ultima zi. Unii au plecat dimineață, am rămas jumatate, dar pentru mine ultima zi a fost cea mai frumoasă. Credeam că va fi un traseu mai ușor, pentru că urma să plecăm și noi.

M-am înșelat, a fost spectaculos și provocator. Am lăsat în urmă casele din sat, am început să urcăm. După câteva minute am descoperit arhitectura pastorală, acele conace construite de familiile care posedă pământ la munte. Am continuat să urcăm folosind vitezele bicicletei electrice, până când am coborât şi am mers pe lângă bicicletă.

Drumul pina la nori
Drumul pina la nori

Îmi doream să merg mai departe dar voiam să nu rămân în urmă față de grup și de aceea m-am hotărât să mă întorc. Prietenii mei mă asteptau puțin mai sus și nu m-au lăsat să plec. Drumul a fost tot așa până în vârf. Uneori rămâneau alții în urmă. Când am ajuns sus, am văzut o priveliște de vis.

In nori, Izverna Mehedinti
In nori, Izverna Mehedinti

În plus am descoperit un alt exemplu de arhitectură pastorală. S-au păstrat aceste locuințe și poti să le admiri. Încăperea de locuit este la mijloc, paturile sunt mai înălțate, saltelele sunt din fân. Paturile sunt mai înalte ca să aibă loc animalele sub ei. În hol se făcea focul în vatră, acolo se făcea brânza. Oile stau la adăpost, lângă perete. Se vede într-adevăr legătura strânsă și prietenia dintre ciobani și animalele lor. Casa e protejată de vânt, fumul o protejează, șindrila ține cald. Un singur perete este exterior.

Este foarte interesant cum se alege locul pentru aceste locuințe. Au izvor lângă ele și au urmărit să nu bată vântul, să nu bată soarele puternic. Au avut răbdare să se uite, felul lor de a construi depășește ce face un arhitect. Toate acestea ni le-a povestit Costi Băleanu, ghidul nostru care ne-a fost alături în cele trei zile. Dorința lui este să intre această arhitectură pastorală într-un circuit cultural. Dar multe dintre ele trebuie renovate.

A început coborârea și a fost mai ușor. Surprizele nu s-au terminat. Au început să apară casele construite pe dealuri şi ne-am oprit lângă o fântână. Am stat de vorbă cu localnicii și am plecat mai departe. Nu îmi venea să cred cât timp a trecut de când am plecat. La un moment dat a apărut în zare o biserică care strălucea. Peretele din față este construit cu multa migală dintr-un mozaic foarte mărunt de culoare aurie. Este construită între case pe un deal și în jurul ei sunt multe flori. Și aici se vede legătura oamenilor și credința puternică a comunității.

Biserica dintre dealuri in Mehedinti
Biserica dintre dealuri in Mehedinti

Am întrebat unde suntem, păreau altfel casele. Eram în Gornovița. Am continuat coborârea și au început să apară mai multe case. Traseul nu se terminase, mai aveam până la drumul asfaltat. Dar era drum drept și am mers cu viteză mai mare. Am mers mult și am intrat în alt sat, Nadanova. Mai aveam până în Izverna. Atunci am întrebat ce traseu am facut astăzi și am aflat câte sate am străbătut Săliște-Izverna-Gornovița-Nadanova. Toți eram veseli când am ajuns la Pensiunea Steaua Munților. A fost minunat și mă bucur că nu am abandonat. Toți i-am multumit lui Costi Băleanu, că ne-a dus să vedem atâtea locuri.

Acestea sunt doar cateva trasee din Izverna și Ponoarele pe care le puteți descărca din aplicația Jamprobg Bike App.

Atâtea experiențe în trei zile. A fost minunat și voi reveni în aceste locuri, pe cărări puțin umblate prin păduri de fag și carpen, mesteceni și arțari.

7 thoughts on “Arhitectura pastorală pe cărările montane din Ponoarele – Izverna

  • decembrie 9, 2019 la 11:23 pm
    Permalink

    Încântat să-mi găsesc numele într-o postare despre frumusețile Podișului Mehedinți dar sunt și mai încântat să văd cum diversitatea zonei și frumusețile de tot felul vor fi mult mai accesibile pe viitor… , biciclete sunt, vorba s-a dus… Felicitări celor care cu fapta sau cu condeiul ajută la popularizarea Mehedințiului turistic și deschid noi drumuri turiștilor de toate vârstele!

    Răspunde
  • decembrie 10, 2019 la 7:12 pm
    Permalink

    Pentru prima oara am ajuns aici si imi doresc sa revin. A fost minunat pentru ca ne-ai aratat atatea locuri extraordinare.

    Răspunde
  • decembrie 14, 2019 la 4:44 pm
    Permalink

    Ce locuri minunate și ce dor de ducă m-a luat! :))
    O minunată prezentare care te duce acolo doar citind.

    Răspunde
    • iunie 27, 2022 la 6:46 pm
      Permalink

      Descoperirea satelor si a gastronomiei de acolo a fost fascinanta. Niciun sat nu semana cu celalalt si timpul pare incremenit. Oamenii sunt prietenosi, stau pe banca la raspantia drumurilor. Sunt masini putine si in linistea de acolo totul te indeamna sa asculti povestea locului.

      Răspunde
  • iunie 26, 2022 la 1:13 pm
    Permalink

    Ce zona frumoasa in Oltenia despre care nu am stiut mare lucru inainte sa gasesc acest articol. Si ce oameni pasionati de ceea ce fac si indragostiti de aceasta zona in care traiesc.

    Răspunde
    • iunie 27, 2022 la 6:52 pm
      Permalink

      Este o zona la raspantia unor drumuri circulate, care si-a pastrat farmecul. Nu sunt multe masini, asa ca plimbarea cu bicicleta este o bucurie, te poti opri oricand sa stai de vorba cu oamenii. Frumusete, liniste si gandul de a reveni sa descoperi si alte sate.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *