Robert Lepage, zbor, imagine și cuvânt

Întâlnirea cu renumitul regizor Robert Lepage m-a fascinat. La finalul piesei ‘’Ace si Opiu’’ prezentată în cadrul Festivalului Shakespeare din 2018, a urcat pe scenă alături de domnul Emil Boroghină și s-a bucurat alături de public de succesul piesei în Craiova. A promis că la ediția următoare va veni cu alt spectacol.

De ce mi-a plăcut atât de mult? Citisem despre acest spectacol care s-a jucat în întreaga lume, despre scenariu și știam că o echipă întreagă a muncit multe ore să pregătească decorul. Am intrat mai devreme în sală să urmăresc ultimele pregătiri, ultimele instructiuni. Pe scenă, un cub uriaș atrăgea atenția. Am simțit că va urma ceva impresionant. După mai multe minute au intrat rând pe rând alți spectatori. Nu se grăbeau să își găsească locul, uimiți priveau scena. Era deja o neliniște și o bucurie. Toți eram curioși să vedem ce va urma.

Ce a urmat, se întâmplă rar pe o scenă. Un subiect captivant împreună cu vocea actorilor, sunetul, imaginile, cubul care oferea actorilor niște scene versatile, toate formau o legătură cu publicul. Totul te inspira, aș fi vrut să nu se mai termine. Au avut loc două reprezentații, am fost la amândouă. A doua seară a avut mai multă intensitate din partea publicului, cred că se dusese deja vestea primei reprezentații. Am scris articolul Întâlnirea cu Robert Lepage și spectacolul Ace și Opiu

Am așteptat cu nerăbdare următoarea întâlnire, Festivalul Shakespeare 2022. Spectacolul 887, un one man show despre familia sa și istoria orașului natal Quebec, a adus același entuziasm în sala Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova. Robert Lepage a urcat pe scenă din nou alături de Emil Boroghină, Președintele fondator al Festivalului Shakespeare. După multe aplauze, a urmat înmânarea unui prețuit premiu ‘’Premiul Internațional Shakespeare’’. După multe aplauze, renumitul regizor ne-a mulțumit și ne-a spus că va veni cu o nouă piesa la următoarea ediție a festivalului. La această ediție a primit și titlul Doctor Honoris Causa.

Hamlet Prince of Denmark prezentat în 2024, a fost o propunere uimitoare. Cuvintele au dispărut, au cedat locul dansului, în pași de balet personajele te invită să intri în poveste.

Când am ajuns în Franța la renumitul Castel Chambord de pe Valea Loirei, am descoperit Sala de teatru a Regelui Soare. Mi s-a părut extraordinar cum s-a păstrat acel spațiu care a traversat atâtea secole. M-am așezat pe o canapea și gândul meu s-a dus spre Robert Lepage. În acest loc încărcat de istorie, atât de iubit de zecile de mii de vizitatori, mi-aș dori să propună publicului o piesă de teatru. Cu scenografia care ne uimește de fiecare dată, cu imagini care umplu spațiul, vorbind publicului despre Regele Soare sau vremurile de azi. Mi-ar plăcea foarte mult. Am scris în articolul Chambord, între modernitate și istorie.

Într-un stil propriu a prezentat în întreaga lume spectacole de teatru, operă, concerte. După ce am văzut spectacolul ’’Ace și Opiu’’ am vrut să aflu mai mult despre viața și cariera sa. Despre întâlnirile sale de pe tot globul cu artiști, despre echipa cu care lucrează. Voiam parcă să multiplic emoțiile din sala de teatru, urmărind alte proiecte de pe alte continente.

În perioada festivalului Festivalului Shakespeare au fost multe lansări de carte, prezentări, întâlniri cu oamenii de teatru. Așa am descoperit cartea ”Zboruri de legatură” scrisă de Rémy Charest. M-a fermecat această carte, am citit-o imediat, m-am bucurat că am aflat despre începutul carierei sale. Am notat mult și am povestit prietenilor. Mulți nu văzuseră vreo piesă, dar erau fascinați când povesteam. De aceea voi așterne pe blog despre călătoria sa în jurul lumii.

Născut în 1957 la Quebec în Canada, după ce a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică în 1982 s-a angajat la teatrul Repere. Performance-uri bazate pe poezie sau muzică pe care și-a pus amprenta au fost invitate să participe în diverse orașe. La întoarcere a atras atenția managerilor că teatrul Repere nu ar trebui să aibă doar o amprentă locală, orizontul actorilor se lărgește atunci când colaborezi cu alte culturi. E important să inviți artiști, asa cum alții te invită. E important să duci spectacolele în multe orașe. Cu toate acestea, actorii nu doreau să plece în turnee obositoare.

Modul în care construia spectacolele a atras atenția altor teatre. În 1989 a fost invitat să conducă National Arts Center s French Theatre din Otawa. A realizat spectacole până în 1993. În 1993 a fost invitat să regizeze un spectacol în Japonia. Specificul modern al orașelor, tehnologia de ultimă generație folosită de locuitorii săi, comprimarea spațiului, codificarea gesturilor și a hainelor, formele de salut, totul era ceva nou. A pus toată această experiență în piesa ‘’The Seven Streams of the river Ota’’, un spectacol despre consecințele bombardamentului de la Hiroshima. Piesa a fost prezentată publicului din întreaga lume.

Întors în Europa, a regizat la Stockholm ‘’Un joc al visului’’ de August Strindberg. Lepage spunea: ‘’ Fascinația pe care o exercită asupra mea Orientul m-a ajutat să înțeleg Occidentul. Întâlnirile și schimburile pe care le trăiesc în străinătate îmi îmbogățesc creația.’’

Lucra la mai multe proiecte în acelasi timp. Proiectele necesitau eforturi de a lucra într-un ritm propriu și resurse logistice importante. Astfel, a apărut necesitatea înființării unei companii proprii care să producă spectacolele pe care le dorea. Primul spectacol al companiei Ex Machina a fost prezentat în 1997, în fosta unitate de pompieri La Caserne din Quebec.

Acest centru de productie multimedia a permis realizarea unor spectacole ce duceau actorii și publicul într-o călătorie. Tehnicienii vizuali și de sunet adaptau partea tehnică la cererea sa. tehnologia de ultimă generație în slujba emoției.

Le Dragon Bleu prezintă mixul de teatru și elemente vizuale. Elsinore este un Hamlet în care un singur actor interpretează toate rolurile, iar scenografia se transformă mereu folosind tehnologie avansată.

Publicul uimit, vedea că teatrul este un loc de întâlnire pentru arhitectură, muzică, dans, literatură, acrobații, actorie. Compania Ex-Machina colabora cu artiști din toată lumea. Spectacolele erau invitate peste tot.

887, un spectacol creat și interpretat de renumitul regizor este o radiografie a copilăriei sale și a vietii locuitorilor din Quebec, identitatea culturală a acelor ani. Am avut bucuria să îl văd la Festivalul Shakespeare. Vocea cu care povestea te atrăgea într-un labirint, aș fi vrut să nu se mai termine spectacolul.

Scenografia atât de interesantă, te invită să descoperi viața de zi cu zi dintr-un bloc din Quebec, interacțiunea cu vecinii, cu copiii care locuiau acolo. Totul m-a întors în timp. Privind decorul, ascultând replicile, parcă vedeam copilăria mea din România. Mi-am dat seama că niciodată nu m-am gandit ce fac copiii din Canada, deși aveam multi colegi stabiliți după 1990 în Quebec.

Acest spectacol naște în fiecare spectator multe întrebări. Eram convinsă că și cei din jurul meu gândeau la fel. Când s-a terminat, era o energie și o bucurie în întreaga sală. Robert Lepage era fermecat.

Îmi place să descopar prin intermediul teatrului câte lucruri avem în comun cu oameni din alte țări, să descopăr noi culturi. După aceea îți dorești să ajungi acolo. Peter Brook a spus: ‘’Robert Lepage experimentează un limbaj teatral în care tehnologia actuală poate să servească și să susțină caracterul uman al unui performance live’’.

Câteodată acțiunea piesei acoperă un secol. El știe să facă publicul să călătorească în timp, spune că oamenii vin la teatru ca să fie martorii unei transformări. Totul gravitează în jurul schimbărilor provocate de trecerea timpului. Folosind scene care se mișcă, decoruri care se schimbă, personaje care sufera transformări.

Compania sa Ex Machina colaborează cu artiști din întreaga lume. Are coproducători și parteneriate: light-designerul este japonez, scenograful din Quebec, agenții din Londra. Ei pot să se întâlnească oriunde în lume: în Stockholm, Paris sau Montreal. Nu sunt doar colaboratori, ei decid împreună chiar dacă fiecare e bun pe teritoriul lui.

Îl admir pe Robert Lepage, pentru că este un vizionar. Producții multimedia sunt integrate cu tehnologie teatrală avansată: ’’1984’’ la Royal Opera House, ’’der ring des Nibelungen’’ la Metropolitan Opera din New York, proiecte cu Cirque du Soleil.

Ca de obicei adaug câteva idei care mi-au plăcut în această carte:

Dorința de a călători este o dorință de a compara mai multe abordări.

Sa fii deschis pentru a cunoaște restul lumii. Să arătam oamenilor ce se întâmplă în alte părti. Fețe care nu sunt ale majorității.

Nu putem controla în ce fel decodifică publicul spectacolele noastre. Ace și Opiu trece de la imagine la cuvânt. Spectacolul trebuie să exprime ingeniozitatea prin formă, prin prezentarea piesei alcatuite din umbră și lumină. Forma trebuie sa devină o reflexie a subiectului, publicul să fie absorbit de subiect.

Trebuie să creăm o lume coerentă și un mediu coerent de unde publicul să își aleagă ce își dorește.

AM O INTUIȚIE ȘI UN SPIRIT DE AVENTURĂ CARE POT INSPIRA OAMENI.