Rose Capriciu, un vin care păstrează amintiri
Îmi place să aflu despre terroir-ul care imprimă vinurilor un caracter local. Specificul, energia si farmecul locului, căldura soarelui, apropierea de un râu, oamenii care au grijă de vie și cei care pregătesc întâlnirea cu consumatorul, toate la un loc spun povestea vinului, acestorganism viu.
Crâmpoșia aromată de la Drăgășani a deschis întâlnirea din 2021 cu Lenu și Narcis Neagoe de la Atelierul de Vin Primăverii 43A din Craiova.
Întâlnirea cu Lenu și Narcis Neagoe este prilejul de a descoperi un univers diferit, creează punți de legătură între realități istorice, umane, geografice. Vinifică singuri, cumpără struguri de la oameni pe care îi cunosc, aleg cu grijă strugurii și creează vinuri din locuri pe care le cunosc. Au studiat și studiază în continuare despre vin. Ei unesc poveștile din locuri cu tradiție cu arta de a face vin în ziua de azi, asta admir la ei. E o punte de legătură între ceva ce există de mult timp într-un loc, dar pentru noi e nou, acum descoperim.
Anul trecut la întâlnirea cu vinurile lor m-a fermecat Tămâioasa Românească pe care ne-au prezentat-o. Acum au început cu un vin rar întâlnit, Crâmpoșie aromată. Este vinificat în sec și are 12,8% vol. alcool. Mulți cunosc vinul Crâmpoșie Selecționată din Podgoria Drăgășani, dar vinul prezentat acum a fost începutul unei seri fascinante.
A urmat un alt soi aromat, o Tămâioasă Românească din Golul Drincei. Tămâioasa lu’ Mărinache. O noua poveste a locului de care nu știam și o surpriză, un vin sec cu 13% vol. alcool.
După vinurile albe a urmat Capriciu, un rose realizat din trei soiuri vinificate împreună: Merlot, Fetească neagră și Shiraz. Un vin sec, 15,5% vol. alcool.
Rose Capriciu a fost alegerea mea din această seară.
De aceea vă invit să aflati povestea de la Lenu Neagoe.
M.C. : Ce te interesează la un vin?
L.N. : Să-l echilibrez, să-mi placă, să aibă calități de care să-ți amintești, așa cum ți-ai amintit tu acum de Tîmâioasa Românească de anul trecut. Vreau să fac vinul așa cum e strugurele, fără să îi schimb zahărul, aciditatea, țin cont de vie dacă e mai bătrână sau mai tânără.
M.C. : Cât de personal e ceea ce faci?Îmbrățisezi lucruri de care îți e teamă?
L.N. : Teama, da, să fiu atentă. La rose am avut mari emoții când s-a terminat fermentația, ai mereu emoții ce se întâmplă la final. Îți dorești să fie mai mult decât ai avut în minte. Vinul e un organism viu. Am fost încântată, a fost neașteptat gustul. Este un moment în care ne așezăm la masă și ne bucurăm. Zicem nouă ne place. Te bucuri ca de copilul tău. E sufletul nostru. Îmi doresc să îi cunosc pe cei care beau vinul și să aflu că s-au bucurat.
Seara s-a încheiat cu vinurile roșii de la Plenița-Vârtop (judetul Dolj). Un loc pe care nu îl cunosc. Trei vinuri roșii din recolta anului 2019.
Primul a fost un cupaj Fetească neagră și Merlot, două soiuri care se îmbină armonios. A urmat Merlot și bineînțeles seara s-a încheiat cu Cabernet Sauvignon.
Eu am continuat discuția cu Lenu.
M.C: Cum iau naștere vinurile? Voi știți povestea locurilor, cramele mici, aveți legături strânse cu profesorii de la Universitate. Pasiunea celor care vinifică cantități mici este rar întâlnită.
L.N. În iunie-iulie ne întrebăm: ce facem anul acesta? În ce direcție ne ducem? Când vedem strugurii ne hotărâm ce facem. Acum am putut să luăm struguri în același timp. Noi avem tendința să ne întrebăm: corectăm sau nu? Nu corectăm. Cum iese asta este. Anul și locul. Vinificatorul are libertate totală. Soiul vine cu un atribut al lui, tehnica face ce vreau eu. Felul în care-l vinifici e la latitudinea ta. La sfârșit te bucuri.
M.C. : Tu ca persoana te-ai redescoperit?
L.N. : Vinificața și școala ma fac să mă simt ca la 20 de ani, e ca un nou început. Beau vin de când eram copil, punea bunicul un deget și restul apă. Aș vrea să trăiesc facând vin. Anul ăsta vrem să vindem cât să acoperim cheltuielile. Pasiunea ne hrănește sufletul, ne oferă ore de bucurie, de împărtășire unul cu celălalt.
