Skip to main content

Păzitul Fântânilor pe Malul Dunării

Oltenia este spectaculoasă. Mi-am propus să descopăr elemente particulare ale Olteniei, legate de modul de viață material și spiritual, să povestesc despre tradiții și felul în care oltenii se  aportează la valorile creștine. Despre fântânile din Oltenia vreau să vă povestesc, despre grija pe care le-o acordă oamenii din sat și despre obiceiurile care sunt dedicate apei.

PĂZITUL este un obicei foarte cunoscut în Oltenia, păstrat încă, în satele din jurul Calafatului până la Segarcea. Am discutat cu cei care au copilărit sau locuiesc acolo, după aceea cu un om al cărților de la Biblioteca din Segarcea, cu un muzeograf de la Casa Băniei din Craiova și cu un realizator de la TVR Craiova.

Alexandra Barbu, bibliotecar la Biblioteca “Mircea Radina” din Segarcea povestește:

“În după-amiaza zilei de Bobotează începea marea forfotă. Femeile care aduseseră apă sfințită de la slujba de Bobotează turnau și în fântână pentru a sfinți și apa din ea, iar noi, copiii, începeam pregătirile pentru ÎMPODOBITUL FÂNTÂNII! Desfăceam sorcovele primite de la „datul la grindă” și pomul de iarnă al Marianei Iscruleasa – singura care avea parte de un asemenea pom – și ne strângeam cei care luam apă de la fântâna cerăcenilor pentru a o împodobi cât mai frumos. Era o adevarată întrecere, care fântână este cea mai frumoasă! Puneam bradul deasupra roții fântânii, înveleam stâlpii cu stuf de baltă și cu lănţişoare din hârtie colorată. Gardul îl împrejmuiam cu așternute și covoare frumos colorate, aduceam mese, făceam din rogojini un adăpost pentru a ne apăra de gerul Bobotezii. ”Se trăgea” curentul electric, se montau becuri, se instala pickp-ul și se aduceau placile de vinil cu ajutorul cărora se întreținea atmosfera de sărbătoare.

Uneori mai veneau și lăutarii sau câte un vecin sau consătean care cânta la acordeon, fluier sau cimpoi ( Mircea Ungureanu si Ghita Rădoi). Se aduceau paie, lemne pentru întreţinerea focului, frigări necesare pregătirii ospăţului din timpul nopţii. Se făcea grătar, se bea țuică fiartă și vin fiert, iar ca desert se pregăteau în ceaun, acolo la fântână, gogoși cu magiun de prune și dovleac. Când se lăsa întunericul se aprindea focul.

Lanțurile fântânii erau legate cu lacăt, nimeni nu se mai putea apropia de fântână pâna dimineață. Băieții cei mari păzeau cu rândul ciuturile fântânii, nimeni neputându-se apropia de ea. Fântâna era păzită toată noaptea, pentru a nu «spurca» cineva apa.

Veneau în vizită băieții de la alte fântâni, se făceau urări, erau cinstiți cu un pahar de vin, cu o ceașcă de țuică fiartă sau cu gogoși calde. De multe ori, aceștia încercau să „spurce„ fântâna, dar păzitorii noștri erau tare vigilenți și nimeni nu a reușit acest lucru în anii în care și eu am luat parte la acest frumos și vechi obicei. Bătrânii, mai spre ziuă atunci când intervenea oboseala, îi puneau la încercare pe păzitori, încercând a „spurca“ -simbolic – apa cu grâu sau porumb. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, băieţii care nu reuşiseră să păzească fântâna cum se cuvine aveau sarcina ca, până în zori, să cureţe apa, astfel încât în dimineaţa zilei de 7 ianuarie, când sătenii veneau să ducă apă proaspătă în gospodărie, aceasta să fie curată ca lacrima.

Păzitul fântânii era prilej de mare chef: se cânta, se juca, se spuneau glume, pâna dimineața. Fetele și femeile, la miezul nopții, se retrăgeau.

Spre ziuă, înainte de a se lumina veneau femeile și luau jar din vatra focului și plecau la tămâiat. Dimineaţa, flăcăii care au păzit fântâna porneau cu Iordanitul. Mergeau la fiecare casă care lua apă de la acea fântană şi cu căucul din aramă turnau de trei ori apă în mâini fiecărui membru al familiei pentru a-şi spăla faţa.

Cu aceeaşi apă si cu un manunchi de busuioc stropeau toți membrii familiei făcându-le urări de sănătate și belsug pentru tot anul. Se stropeau pomii, animalele, păsările. Gazdele îi omeneau cu colaci, nuci și bani. Dupa ce Iordanitul se termina, flăcăii se întorceau la casele lor, mulțumiți că reușiseră să păstreze apa fântânii curată. După-amiaza, se relua cheful cu ceea ce strânseseră de la Iordanit și cu ceea ce mai aduceau cei care își serbau numele”.

Mi-a plăcut ce mi-a povestit Alexandra Barbu, parcă eram și eu acolo în sat. Am vrut să vorbesc și cu Doru Ciolacu, realizator la TVR Craiova și să vă povestesc despre acest obicei vechi.  Doru Ciolacu este realizator la TVR Craiova. Realizează emisiuni care promovează gastronomia din Oltenia. La sfârșitul lunii decembrie m-a invitat la filmarea unei emisiuni care prezenta pregătirea Mesei de Anul Nou pe Malul Dunării, am cunoscut oameni și obiceiuri pe care nu le știam. Am scris un articol.

Acum l-am intrebat despre acest obicei vechi și mi-a spus : “Am filmat de câteva ori pe la Poiana Mare și Desa. E un obicei care se întâlnește în satele de pe lângă Calafat. Bătrâni nu mai sunt în sat, dar copiii de atunci au la randul lor copii, se strâng acum pe uliță și păstrează acest obicei vechi. Fântânile se păzesc de duhurile rele care în noaptea de Bobotează se zice că ar umbla prin sate. Atunci, chiar lângă fântâni se pun mese întinse cu bunătăți, se scot
oale cu vin, se aprind focuri și se face larmă multă. Oamenii cântă și joacă pentru a izgoni spiritele rele. Cheful ține până în zori când se pleacă cu Iordanul, un colind de purificare”.

Ionel Cănureci este muzeograf la Casa Băniei din Craiova. Am discutat despre acest obicei autentic de pe Valea Dunării și mi-a povestit cum se desfășura la Poiana Mare și Desa. Ce am aflat in plus?
Despre rolul comunitatii si simbolistica etnografică. Focul purifică. Lemnele de foc și cocenii îi dădea comunitatea pentru fântânile de pe drum. Toate fantânile erau păzite. Fântânile au imbatranit și ele. Locuitorii satelor au acum apă în casă și fântânile de pe drum nu au mai fost îngrijite, nu mai au apă curată. Există și o veste bună, primarul de la Ciuperceni s-a implicat, fântânile au fost curațate, le-a acoperit, a mers la autorități care au certificat calitatea apei. Sătenii folosesc și acum apa pentru animale și udat gradina.

Locuitorii din Oltenia sunt atașati de tradiții. Aceste obiceiuri și locuri minunate trebuiesc păstrate și promovate. Îmi plac locurile și oamenii.

Oltenia este spectaculoasă și vă invit să o descoperiți.

Masa de Anul Nou în satele de pe Valea Dunării

Mi-am propus să promovez elementele specifice din gastronomia românească, să prezint spiritul locului și oamenii deosebiți care gătesc cu pasiune aceste bucate.

Sunt pasionată de gastronomia românească de când eram mică.
Vacanțele le petreceam la bunici, într-o zonă necolectivizată din județul Argeș. Fiecare familie avea animale și era o întrecere între gospodine să pregătească feluri de bucate pe care le știau din străbuni. Mâncam la masa mică, o masă rotundă din lemn cu scaune mici în jurul ei, o masă pe care o întâlneai în fiecare bucătărie din Argeș.

Doru Ciolacu, realizator la TVR Craiova, promovează în emisiunile sale gastronomia din Oltenia și ne întâlnim des la evenimente. Invitația să particip la filmarea unei emisiuni despre pregătirea pentru Masa de Anul Nou m-a bucurat foarte mult.

 

Doru Ciolacu, Neta Soare, Vasile Ciobanu și Mirela Coman
Doru Ciolacu, Neta Soare, Vasile Ciobanu și Mirela Coman

Este prima oară când am participat la realizarea unei emisiuni TV.
L-am cunoscut pe Alin Dijmărescu, cameraman renumit la TVR Craiova și un profesionist. A așezat luminile, a întins cablurile și-a pregătit aparatul și așa a început povestea.

Gazda noastră a fost Neta Soare, renumita cântareață de muzică populară născută la Giuvărăști, o comună aflată pe malul Dunării lângă Corabia. La poarta casei am fost întâmpinați cu multă bucurie de Neta Soare și un prieten al său, Vasile Ciobanu, un interpret renumit de muzică populară, născut în județul Mehedinți.

O poveste despre Masa de Anul Nou de la Giuvarăști, de pe malul Dunării.

Masa de Anul Nou în Oltenia
Masa de Anul Nou în Oltenia

Masa de Anul Nou începe cu țuica fiartă. Pe masă era o sticlă cu țuică de prune și alături erau câteva felii de mere, zahăr și piper. Eram foarte curioasă să văd cum se pregătește țuica fiartă pe malul Dunării. Gazda noastră a pus zahărul în ibric și timp de 1 minut l-a lasat să se caramelizeze. După aceea a pus țuica, piperul și la sfârșit a adaugat feliile de măr. Țuica e foarte bună și are o culoare interesantă de la zahărul caramelizat.

 

Neta Soare și Doru Ciolacu
Neta Soare și Doru Ciolacu

 

 În Argeș, bunica mea nu face țuica fiartă cu felii de măr, ea pune într-un ibric țuica de prune, adaugă o linguriță de zahăr și câteva boabe de piper. Vă încurajez să folosiți zahăr caramelizat și felii de mere.

Mama lui Neta Soare pregăteste întotdeauna pentru Masa de Anul Nou ciorba de curcan și friptura de porc. Sunt renumite în această zonă și astăzi acestea sunt vedetele emisiunii TV.

Ciorba de curcan se servește neapărat dimineața la spartul petrecerii, este foarte bună dupa preparatele de porc din noaptea de revelion.

Se pregătește cu multe legume, la sfârșit se adaugă neapărat zeamă de varză și se drege cu ou.

Până s-a fiert carnea de curcan, Neta Soare s-a dus să ne aducă niște murături. Gogosari, gogonele, conopida, toate aveau o culoare foarte frumoasă și un gust special. Mi-a plăcut foarte mult și zeama de la murături.

Am stat de vorbă despre copilărie și oameni dragi.
Friptura cu cartofi și legume a fost pregatită de Doru Ciolacu și Vasile Ciobanu. Doru Ciolacu știe toate secretele gastronomiei din Oltenia, cunoaște multe familii care gătesc mâncare tradițională și le prezintă în emisiunile sale realizate la TVR Craiova. Îl însoțeste cameramanul Alin Dijmărescu și restul echipei.

Pentru friptura de porc a pus carnea la fiert într-o oală mare. A adăugat apa până la jumatatea oalei, după aceea  a pus aproape un  litru de zeama de varză, piper și foi de dafin. Zeama de varză era extraordinară, am băut o ceașcă întreagă. Nu am pregătit niciodată friptura folosind zeamă de varză.

 

 

După ce s-a fiert carnea, Vasile Ciobanu a tocat legumele, le-a pus alături de friptură și deasupra a așezat carnea. Zeama de la carnea care a fiert a adăugat-o treptat în tavă și totul a fost introdus în cuptor.

Masa de Anul Nou pe Valea Dunării
Masa de Anul Nou pe Valea Dunării

Toată bucătăria mirosea atât de frumos și iar ne-am apucat să depănăm amintiri.

Am așezat masa împreună cu Neta Soare și Vasile Ciobanu a pregătit o salată de varză picantă, cu boia.

O masă ca în Oltenia.

 

 

Ciorba de curcan și friptura de porc de la Giuvărăști au viitor și se vor găti și peste 50 de ani.

În hol era  costumul tradițional al lui Neta Soare și mi-am dorit să am și eu o amintire.

Vă invit să comentați și să povestiți ce ați mâncat în copilărie la Masa de Anul Nou.