Sala Oglinzilor Palatul Mihail din Craiova, foto Mihai Murărețu

Craiova este orașul celor 1000 de milionari. La Craiova era cea mai aleasă și numeroasă boierime din țară, a spus Nicolae Iorga la începutul secolului XX. După București era cel mai bogat oraș din regat.

Unele familii au donat întreaga avere oraşului, pentru prosperitatea lui culturală. Se implică în viaţa comunităţii, sunt filantropi și susţin educaţia.

Barbu Drugă, proprietarul portului Cetate de pe malul Dunării a adus României emblema Grânarul Europei. Constantin Mihail a studiat la Școala Superioară de Agricultură din Viena. Proprietarul unor moșii care depăşeau 100.000 ha, a fost numit “Nababul din Ţara Românească” datorită averii sale.

Craiova se dezvoltă rapid datorită celor care au câştigat averi imense din comerţul cu cereale. Vor să arate că au bani, călătoresc în străinătate, copiii studiază la facultăți renumite din Viena și Paris. Se îmbracă după moda occidentală, îşi doresc reşedinţe care reflectă statutul lor social construite de arhitecţi străini renumiţi, inclusiv Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale.

Paul Gottereau arhitectul Casei Regale, a construit clădiri emblemă ale Bucureştiului: Palatul Regal, Biblioteca Centrală Universitară Carol I şi Palatul CEC.

În perioada 1898-1907, Paul Gottereau a construit la Craiova reşedinta familiei Mihail.

Palatul Mihail Craiova, foto Mircea Georgescu

Calea Unirii traversa orașul și reprezenta legătura dintre Bucureşti şi Calafat, orașul de pe malul Dunării. Era cea mai importantă zonă comercială, erau hoteluri, restaurante, librării, farmacii, magazine cu delicatese, magazine cu postavuri şi mătăsuri, giuvaergerii.

Bancheri, latifundiari, primari, prefecţi, senatori şi deputaţi construiesc case somptuoase pe Calea Unirii din Craiova în perioada plină de strălucire a sfârşitului de secol XIX.

Palatul Mihail construit de Paul Gottereau este impresionant.

La intrare un hol de onoare, o scară din marmură de Carrara şi candelabre din cristal de Murano ne invită să descoperim întregul palat. Mobilierul și obiecte de artă cumpărate din Viena, sobe de teracotă, stucatură aurită şi pereţi tapisați cu mătase de Lyon, luminatoare cu vitralii şi plafoane din lemn sculptat înnobilează cele 29 de camere (saloanele de primire, un salon de muzică, sufragerii). Cea mai spectaculoasă este Sala Oglinzilor.

În 1936, Jean Mihail ultimul descendent al familiei,  lasă prin testament întreaga sa avere statului “pentru scopuri social – culturale folositoare Craiovei”. A cerut să se înfiinţeze o fundaţie culturală care să-i poarte numele, iar Palatul Mihail să devină muzeu de artă care să găzduiască colecţiile de tablouri ale familiei.

Din 1954 Palatul Mihail aflat pe Calea Unirii nr.15, este Muzeul de Artă Craiova, un monument de arhitectură de interes naţional.

Pe Calea Unirii sunt zeci de case. Martori tăcuţi ai vremurilor. Au fost naționalizate, proprietarii au fost evacuați. În perioada comunismului au avut mai multe destinații și marea majoritate s-au degradat.

Pe strada Unirii lângă Biserica Mântuleasa, este Casa Popp. O casă construită în stil Art-Nouveau. Pe uşa principală a casei bancherului Nae Popp (1848-1920) este inscripţionat anul 1875. Exteriorul arată dragostea proprietarilor pentru artă.

Aici au locuit mai multe generaţii. Fiul bancherului Nae Popp, Constantin Popp (1877-1958) era Doctor in Drept. A fost prefect al judeţului Dolj (1914-1915) şi primar al Craiovei în anul 1919. Era căsătorit cu Antoaneta, care se trăgea din familiile boiereşti, Brăiloiu (după tată) şi Glogoveanu (dupa mamă). Fiica lor, Veronica, căsătorită cu Ion Caletzeanu a moștenit casa. Fiul lor Constantin Caletzeanu a  recuperat casa parinților săi.

Casa Popp, Craiova- foto Mircea Georgescu

Casa Popp de pe Calea Unirii din Craiova, foto Mircea Georgescu

Am vizitat această casă într-un tur ghidat, alături de Dragoş Andreescu şi Mircea Georgescu. În interior ferestre mari lasă lumina sa intre, pe tavan sunt urme ale candelabrelor şi ale feroneriei originale.

În vremea comuniştilor Casa Popp a adăpostit mai multe instituţii. La un moment dat a fost atribuită unei instituţii culturale. Într-o cameră era amenajat un studio de înregistrari. În alta erau câteva rame ale mobilierului original.

Constantin Caletzeanu a murit anul trecut. Astăzi casa are nevoie urgentă de renovare sau de un proprietar care să îi redea strălucirea.

Festivalul Cântare Patriei și Partidului, Casa Popp de pe Calea Unirii Craiova

Soba în Casa Popp, Craiova

Toate casele de pe Calea Unirii merită o viaţă nouă în secolul XXI. Atmosfera, stilul de viaţă din acele vremuri, povestea lor merită să fie cunoscută, viaţa lor se poate schimba. Există soluţii.

Casa Popp este foarte frumoasă, după ce o vizitezi începi să visezi. Ce ar putea fi aici?

Proprietarii caselor de pe Calea Unirii erau apropiați de valorile franceze. Au studiat în Franța, casele poartă amprenta arhitecturii franceze, Paul Gottereau a fost arhitectul Casei Regale din România.

Am avut bucuria să o întâlnesc de două ori pe doamna Michèle Ramis, Ambasadorul Franţei la Bucureşti. M-au impresionat căldura cu care vorbeşte despre România şi proiectele iniţiate de Ambasada Franţei cu ocazia Centenarului.

Casa Popp este construită în stilul Art Nouveau. Aici mi-aş dori să fie o instituţie culturală sub patronajul Franţei sau o instituţie culturală care să aibă proiecte comune cu parteneri culturali din Franţa.

Michèle Ramis, Ambasadorul Franţei la Bucureşti.Ziua Franței 2018

Proiect dedicat Centenarului, Ambasada Franței din București

De asemenea, am avut ocazia să îl întâlnesc la Craiova pe domnul Frederic Lamy, directorul magazinelor Leroy-Merlin şi membru în echipa Cosiliului director al Camerei de Comerţ România-Franţa. Am aflat atunci că se implică în multe proiecte.

Mi-aş dori să găsim o soluţie împreună cu doamna Michèle Ramis și domnul Frederic Lamy .

Mai am o propunere care ar putea salva casa Popp de pe Calea Unirii.

Am vizitat Parisul şi m-a cucerit. Totul este viu în Paris. M-am plimbat de dimineaţa până seara târziu. Istorie şi prezent. Casele vechi au haine noi. Îi admir pe cei care reuşesc să ofere o noua viaţă acestor case.

Într-un articol scris de Diana Cosmin, am descoperit un proiect realizat de Gerard Faivre. Este admirat în întreaga lume, el cumpără case vechi, le reconfigurează, le decorează şi le revinde. O proprietate construită în anii 1880 cu o suprafaţă de 272 metri pătraţi din Avenue Marceau aproape de Champs Elysee m-a fermecat. Se află la etajul al doilea al unei clădiri elegante din epoca Haussmann.

Un apartament din Paris realizat de Gerard Faivre, foto: Mathieu Fiol pentru Gerard Faivre

Gerard Faivre propune în fiecare încăpere o altă lume care arată pasiunea sa pentru arta contemporană şi ecletism. Colaborează cu designeri renumiţi şi aşază la un loc lucruri la care nu te-ai gândit. M-a impresionat conceptul, m-a fermecat creativitatea lui. Aşa am început să urmăresc proiectele lui Gerard Faivre, să aflu despre colaborarea lui cu designerii Tom Dixon şi Gianfranco Ferre.

Intrarea in apartament

• Corpuri de iluminat Tom Dixon
• covor Helix de la Gianfranco Ferre pentru Sahrai
  

  Intrare-apartament din Paris realizat de Gerard Faivre, foto: Mathieu Fiol pentru Gerard Faivre

Salonul mare

– corpuri de iluminat. Lumini atarnate si aplice pe perete “Melt Chrome” si “Mini Melt gold” de la Tom Dixon. Sferele de metal creeaza un joc de lumini si umbre pe tavan si perete.

– covor Helix de la Gianfranco Ferre pentru Sahrai

Trebuie să salvăm Casa Popp și alte case construite la sfârșitul secolului XIX în Craiova. Îmi doresc să vină turiştii să descopere Palatul Mihail şi poveştile caselor de pe Calea Unirii.

Îmi doresc să existe proiecte realizate sub bagheta lui Gerard Faivre şi casele să prindă viaţă, sau proiecte în care sa colaborăm cu Gerard Faivre.

Îmi doresc să existe o Facultate de Arhitectură în Craiova, am mai spus asta. Am aflat că acum mulţi ani a existat un Colegiu.

Îmi doream de mult să văd medalia de aur acordată Parcului Bibescu din Craiova în anul 1900 la Expoziția Internațională de la Paris.

Amenajat în stil romantic pe o suprafață de 96 de ha, parcul a fost conceput ca un spațiu public de promenadă, de loisir, de arhitectul peisagist francez Edouard Redont.

Un castel, poduri și podețe, cascade și imitații de stânci sunt concepute conform celor mai moderne și inventive tehnologii architectural peisagistice din acea vreme.

A redesenat lacul și a realizat o întindere de apă de peste 4ha, a proiectat podul suspendat, un castel,un hipodrom de 20 de ha, a improvizat dealuri şi văi, a proiectat drumuri, alei și poteci pe o distanță de 35 de km.

Medalia de Aur castigata de Parcul Bibescu ( astăzi Parcul Romanescu) in 1900 la Paris

Harta Parcului Bibescu ( astăzi Parcul Nicolae Romanescu) din anul 1900

Este al treilea parc urban din Europa, cuprinde peste 250 de specii de arbori și arbuști ornamentali, specii care care în mod normal nu cresc în condiţiile climatice ale României.

Parcul Nicolae Romanescu

Continue reading

Sunt Fan Branza, mă oprește lumea pe stradă. Sunt Fan Brânză Delaco, particip împreună cu bloggerii din Craiova la Brânzeturi cum se (combină) cuVin.

Am învățat multe lucruri și povestim și altora în articolele pe care le scriem. Este un proiect foate frumos, într-o locație din Craiova ne “întâlnim” cu Delaco și o cramă din Oltenia. Sunt 30 de crame, așa că proiectul va dura câțiva ani.

Am avut și invitați din Polonia care erau în vizită în Craiova.

Delaco și bloggerii din Craiova

Vom organiza evenimente speciale, e un proiect care va fi din ce in ce mai frumos. Toni Delaco va fi invitatul principal.
A călatorit foarte mult, în aprilie s-a întors din cei 5 ani sabatici pe care și i-a luat. Acum a început să publice „Aventurilelui Toni”, frânturi din jurnalul de călătorii. A promis că la sfârșitul anului va aduce în România cea mai bună brânză din lume. Toni a fost în Marea Britanie și a descoperit cea mai puturoasă brânză din lume, a fost și în Japonia, Serbia, Rusia, Argentina.

Ce nu v-a spus Toni până acum este că s-a îndrăgostit de o franțuzoaică și de brânzeturile de pe Valea Loirei. Pe franțuzoaică a cunoscut-o la Paris. Stătea în fața unei vitrine și se gândea ce rețete de paste cu brânză ar putea să prezinte fanilor lui pornind de la acest set frumos de linguri.

O franțuzoaică cu bretonul scurt, simpatică foc și vorbareata s-a oferit să-l ajute, credea că nu se descurcă să cumpere. S-au plăcut de când li s-au întâlnit privirile. În câteva minute, Toni a cumpărat setul de linguri pentru paste și a plecat cu franțuzoaica la braț pe malul Sennei.

Parisul este cel mai frumos oraș în care să te îndrăgostești. Peste două zile, Toni vizita alături de franțuzoaică “ gradina Regilor”, renumita valea Loarei, numită așa datorită preferinței regilor Franței pentru această regiune, una din cele mai cunoscute atracții ale Franței.
Un circuit turistic cu multe castele, grădini și lacuri.

Valea Loarei este înscrisă din anul 2000 în patrimoniul UNESCO. Șapte zile minunate în care afli despre istorie, arhitectură, povești cu regi și cu regine, dar cunoști și renumita gastronomie franceză. Brânzeturi diverse, gastronomia locală și vinurile franțuzești.

Ce poate fi mai frumos pentru Toni? Camembert servit pe platouri elegante sau brânza cremoasă de capră cu multe condimente pe o baghetă franțuzească, brânzeturi proaspete și brânzeturi cu masa mucegăită, salate cu diverse brânzeturi și deserturi.

Toni va aduce în România la sfârșitul anului cea mai bună brânză din lume. Eu cred că va fi o brânză de pe Valea Loarei. Va adăuga și niște rețete de prăjituri cu brânză, chiar un tort cu cremă de brânză.

În luna martie îl vom invita la Craiova, la evenimentul nostru Brânzeturi cum se (combină) cu vin.

Îl vom întreba despre gustul branzeturilor  de pe Valea Loarei… în compania unei frumoase franțuzoaice cu breton.

Articol scris pentru SuperBlog.
Sursa foto – fotografii din pagina personala de FB 
 

Mi-am dorit să văd Parisul de când aveam 5 ani. Începusem să învăț limba franceză cu o profesoară care iubea foarte mult copiii. Și acum îmi amintesc cărțile ei colorate în care erau imagini cu Turnul Eiffel, Arcul de Triumf și râul Senna. Ne povestea despre fiecare în parte, așa că aflasem multe lucruri despre stilul de viață și frumusețile Parisului.
În clasa întâi am fost repartizată într-o clasă în care se preda limba germană, dar am continuat în particular pregatirea la franceză cu profesoara mea. După terminarea facultății m-am hotărât să merg să văd Parisul.

Acest #jurnaldecalatorie este  amintirea unei vacanțe speciale. Am căutat pe internet cât mai multe informații despre oferte circuite. În Paris mi-am planificat să stau o săptămână. Am vrut să văd cele mai importante obiective turistice, cartierul Latin, să cunosc gastronomia franceză care este atât de renumită și să vizitez bineînțeles La Defance.
Oferta de cazare în Orasul Luminilor e diversă. Sunt apartamente mobilate care îți oferă posibilitatea sa gătești rapid un mic dejun, sau hostel cu mic dejun și bineînțeles hoteluri care îți oferă posibilitatea de a lua masa la restaurant. Metroul străbate întregul oraș și am căutat să găsesc o ofertă de cazare aproape de o stație de metrou.

Parisul l-am văzut la mijlocul lui decembrie, dar era vremea frumoasă și m-am plimbat de dimineața pînă seara.

Paris

Paris

Erau foarte mulți tineri care veniseră în circuite turistice, vizitau orașul, îi vedeai peste tot cu hărțile în mână și cu ghidurile turistice. Am întâlnit o pereche de americani care peste două zile pleca din Paris spre Turcia și voia să ajungă la Sighișoara. Am fost foarte mândră că sunt româncă și i-am povestit despre Sighișoara.

Mi-a plăcut Turnul Eiffel pentru frumusețea lui și pentru dragostea constructorilor care au avut viziunea să ofere orașului o bijuterie care va dăinui. Am admirat de la înălțime arhitectura din centrul orașului și în zare arhitectura zonei Le Defance.

Paris

E foarte frumos să te plimbi în Paris și să stai de vorbă cu pictorii, să vezi lumea din jur cumpărând cadouri pentru cei dragi, să intri într-o cafenea și să faci planuri despre ce o sa vizitezi a doua zi.

Paris

Am vizitat multe obiective turistice, dar mi-a plăcut să simt pulsul orașului, am mers mult, am stat pe bancă, am admirat spectacolele pe care le vedeai la orice pas.

Paris

Am vizitat zona de nord dar și sudul orasului. Am vrut să ajung la Sorbonna, să intru în librăriile de acolo și în parcurile din jur. Este mult mai liniștită partea de sud a Parisului, este plină de flori și arta stradală este la ea acasă.

Paris

M-am plimbat cu metroul, cu autobuzul și am fost uimită de liniștea care era în mijloacele de transport. Parisul este orașul pe care l-aș vizita de mai multe ori pe an.

Acum poți vizita orice țară și ceea ce mi se pare interesant pentru tineri este posibilitatea de a merge cu colegii prin intermediul programului Work and Travel să lucrezi în SUA și cu banii obtinuți să vizitezi și să te distrezi. Este un bun prilej pentru a-ți testa cunostințele de limba engleză și abilitățile de comunicare necesare în viitoarea carieră.

Mulți tineri povestesc că s-au angajat pentru că au participat la acest program.
Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Sursa foto: fotografii proprii