Craiova este orașul celor 1000 de milionari. La Craiova era cea mai aleasă și numeroasă boierime din țară, a spus Nicolae Iorga la începutul secolului XX. După București era cel mai bogat oraș din regat.

Craiova se dezvoltă rapid datorită celor care au câştigat averi imense din comerţul cu cereale. Vor să arate că au bani, călătoresc în străinătate, copiii studiază la facultăți renumite din Viena și Paris. Se îmbracă după moda occidentală, îşi doresc reşedinţe care reflectă statutul lor social construite de arhitecţi străini renumiţi, inclusiv Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale. Paul Gottereau a construit clădiri emblemă ale Bucureştiului: Palatul Regal, Biblioteca Centrală Universitară Carol I şi Palatul CEC.

Unele familii au donat întreaga avere oraşului, pentru prosperitatea lui culturală. Se implică în viaţa comunităţii, sunt filantropi și susţin educaţia. 

Îmi doream de mult să văd medalia de aur acordată Parcului Bibescu din Craiova în anul 1900 la Expoziția Internațională de la Paris.

Amenajat în stil romantic pe o suprafață de 96 de ha, parcul a fost conceput ca un spațiu public de promenadă, de loisir, de arhitectul peisagist francez Edouard Redont.

Un castel, poduri și podețe, cascade și imitații de stânci sunt concepute conform celor mai moderne și inventive tehnologii architectural peisagistice din acea vreme.

A redesenat lacul și a realizat o întindere de apă de peste 4ha, a proiectat podul suspendat, un castel,un hipodrom de 20 de ha, a improvizat dealuri şi văi, a proiectat drumuri, alei și poteci pe o distanță de 35 de km.

Este al treilea parc urban din Europa, cuprinde peste 250 de specii de arbori și arbuști ornamentali, specii care care în mod normal nu cresc în condiţiile climatice ale României.

Particip împreună cu bloggerii din Craiova la Brânzeturi cum se (combină) cuVin. Am învățat multe lucruri și povestim și altora în articolele pe care le scriem. Este un proiect foate frumos, într-o locație din Craiova ne “întâlnim” cu Delaco și o cramă din Oltenia. Sunt 30 de crame, așa că proiectul va dura câțiva ani.

Mi-am dorit să văd Parisul de când aveam 5 ani. Începusem să învăț limba franceză cu o profesoară care iubea foarte mult copiii. Și acum îmi amintesc cărțile ei colorate în care erau imagini cu Turnul Eiffel, Arcul de Triumf și râul Senna. Ne povestea despre fiecare în parte, așa că aflasem multe lucruri despre stilul de viață și frumusețile Parisului.
În clasa întâi am fost repartizată într-o clasă în care se preda limba germană, dar am continuat în particular pregatirea la franceză cu profesoara mea. După terminarea facultății m-am hotărât să merg să văd Parisul.