Tsunao Yamai, emoție și o lacrimă pentru pace

Titus Andronicus Reborn, spectacolul prezentat de Compania de Teatru Kakushinhan din Japonia a deschis Festivalul Shakespeare 2026. Mi-am dorit mult să-l văd. E minunat să întâlnești artiști de pe alte continente, să vezi felul în care transmit publicului energia unei piese. Și mai ales la final, atunci când se aprinde lumina și incep aplauzele ne descoperim bucuroși unii pe alții.

M-am dus mai devreme la teatru, cu o oră și jumătate, să simt energia locului. Voiam ca de obicei să intru în sală înainte de ceilalți, să fiu singură și să admir felul în care e amenajată scena. Când am ajuns în foaier, un grup de tineri prezenta ceremonia ceaiului, în alt loc era un caligraf care scria nume și mesaje în japoneză. Publicul era entuziasmat. Stăteau la coadă și făceau fotografii.

Am intrat în sală, voiam să descopăr decorul și poate o frântură din ce va urma. Pe scenă era doar un paralelipiped, iar sus de tot erau menționate titlul și regia spectacolului. Eram uimită. Cum poate fi spusă o istorie sângeroasă a unor familii în acest fel?

Titus Andronicus Reborn e un spectacol plin de sensibilitate, de aceea voi povesti în primul rând ce m-a fascinat. Actorii împreună cu regizorul Ryunosuke Kimura au creat un spectacol ce leagă teatrul Noh tradițional cu teatrul contemporan. Ne-au arătat cum arta depășeste granițele, teatrul poate transcende timpul și umanitatea.

Au fost multe rânduri de aplauze, dar eu mă uitam cu multă admirație la Tsunao Yamai, actorul care a interpretat rolul lui Titus Andronicus. Eram în rândul cinci, atât de aproape de scenă, lumina era puternică, aveam senzația că pot să-i vorbesc. La un moment dat, pe un obraz a început să cadă machiajul alb care timp de peste două ore a fost bine fixat. Marelui actor Tsunao Yamai îi cursese o lacrimă sau poate mai multe, era fericit de căldura cu care publicul i-a primit. Mi-a rămas această imagine în minte, cu un obraz acoperit de machiaj și celălalt care reflecta energia sălii. Îi mulțumesc pentru onoarea de a veni la Craiova. Voi povesti mult timp despre această întâlnire. Noi, publicul, am oferit aplauzele noastre actorilor, dar am primit mult mai mult.

Acest spectacol arată legatura strânsă dintre acest festival și Japonia, această țară minunată. În 1992 la Tokyo, Director General la Teatrul Marin Sorescu domnul Emil Boroghină a rostit pentru prima oară public că va face la Craiova un Festival Internațional Shakespeare. În 2026 acest festival a ajuns la a 15-a ediție, iar domnul Emil Boroghină la 86 de ani îi întâmpină cu aceeași bucurie pe toti artiștii care ajung la Craiova.

Compania Kakushinhan, prezintă adaptări ale pieselor scrise de Shakespeare. În Japonia, această țară insulară la periferia continentului asiatic, opera sa este mai puțin cunoscută. Regizorul Ryunosuke Kimura păstrează elementele culturale japoneze dar prezintă și cultura teatrului occidental. Titus Andronicus Reborn a traversat perioada pandemiei, aveau loc repetițiile atunci când totul s-a prăbușit. Acum, acest spectacol viu este prezentat întregii lumi.

S-a stins lumina în sală și a început spectacolul pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova. Eu așteptam să descopăr modul în care va fi integrat paralelipipedul de pe mijlocul scenei, acest decor minimalist. Treptat, multe personaje au umplut scena și istoria sângeroasă a mai multor familii a început să prindă viață. Există multă violență în această piesă, actorii interpretează roluri de ucigași.

Jocul actorilor m-a uimit. Sunt într-o mișcare continuă, cu o viteză amețitoare urcă și coboară sau străbat acel paralelipiped, totul la nesfârșit. Ei nu folosesc doar cuvinte, își folosesc corpul. Asta se numește suriashi. Gramatica picioarelor și constituția corpului sunt principalele diferențe între teatrul japonez și teatrul occidental. La domnul Tsunao Yamai care este din școala Komparu Noh, picioarele nu ating pământul. Există anumite mișcări cu corpul care sunt simbolice.

Actorii transmit publicului prin mimica lor emoțiile. Durerea și tristețea sunt descrise în multe scene, iar la final este apogeul. Este atâta suferință pe scenă. Dar acest final invită publicul să își pună întrebări. Să se gândească că putem opri războiul și să trăim în pace.

Când s-a terminat spectacolul, publicul a fost invitat în fata teatrului. Am coborât rând pe rând. Am privit în jur, erau sute de persoane. Se vorbea în atâtea limbi, acest festival este o mare familie. M-am întâlnit cu regizorul Philip Parr, apoi am discutat cu cineva din echipa de organizare despre cum a fost să aduci la Craiova o trupa de teatru din Japonia, m-am întâlnit cu mulți prieteni. La un moment dat toți am fost invitați să bem sake, băutura tradițională din Japonia. Nu am mai băut vreodata sake.

A fost minunat, îmi doresc să aflu mai multe despre actorii, regizorii și festivalurile de teatru din Japonia. Și să ajung în Japonia.

Seara s-a încheiat cu un show de lasere. Teatrul reușește să aducă oamenii împreună.