Turismul gastronomic cu Andreea și Alexandra Lazăr
Arta culinară oltenească este dominată de autenticitate. Fiecare zonă din România are feluri de mâncare renumite în plan local, dar nu le cunoaștem pe cele din afara locului în care trăim. Puiul în azmă, pâinea în țest și meștesugul construirii țestului, conservarea legumelor și plăcintele pădurenești merită să fie cunoscute, am scris despre ele.
Mi-am propus să promovez locurile care oferă experiențe vizitatorilor și prezintă specificul local într-o perspectivă europeană. Oameni de afaceri au venit în România, au vizitat locuri puțin umblate și au fost fascinați de partea culinară. Acum, multe pensiuni au început să primeasca telefoane din străinătate pentru rezervări.
Am sărbătorit de multe ori Ziua României împreună cu prietenii mei la Institutul Cultural Polonez din Craiova. Am promovat gastronomia românească și am căntat colinde.
Cu E.S. Dl Marcin Wilczek, Ambasadorul Poloniei , ne-am întâlnit la evenimente culturale și am avut o mare surpriză, a vizitat locurile din România recomandate de noi bloggerii din Craiova.
Îmi doresc să stârnesc un dialog și apoi să conectez în off-line toate poveștile. Să creăm legături la nivel naţional și internaţional. Proiectul meu on-line line ’’ România unică ” arată frumusețea supraviețuirii.
Când am ajuns în Țara Lotrului la Pensiunea Lazăr din Valea Măceșului m-am întâlnit cu propriile căutări. Este un loc cu multe influențe. Transilvănenii în vremuri grele au trecut munții pentru o viață mai bună și s-au stabilit în aceste locuri. De asemenea au venit să locuiască aici sute de familii din sudul Olteniei.
Scriu acum despre turismul gastronomic. Munții ne mai dau lucruri bune și vrem să le punem în valoare, spun Andreea și Alexandra Lazăr. Integrează în meniurile lor plante din flora spontană, ciuperci, bureți, carne și ouă din gospodărie, lactate de la stână. Respectă ritmul naturii și reinterpretează tradiția într-o cheie modernă.
Împreună cu Gabriela Solomon de la Gate to România au inițiat o cină gourmet inspirată din gastronomia veche românească și terroir-ul local, urmată a doua zi de un Brunch. Această cină gourmet a strâns în jurul ei membri din alte ONG-uri, bucuroși că lucrează împreună și lucrurile se schimbă. Povestea lor arată “România unică”. Îmi place acest dicton japonez: “Perfecțiunea constă în a face lucruri obișnuite într-un mod neobișnuit”.
Pensiunea Lazăr se află pe malul râului Lotru, într-un loc cu un farmec aparte. Totul te atrage să observi, să asculți, să privești. Aici zgomotul râului se contopește cu frumusețea naturii și ne putem bucura de viață. Așa a fost primul meu contact cu acest loc de poveste.
Alexandra și Andreea pregăteau cina în bucătărie și m-am dus acolo să aflu istoria locului. Părintii lor au venit in Voineasa în anul 1979, tatăl din Drăgășani după ce a terminat școala de mecanici turbină și mama din Topoloveni. Aproape toată lumea lucra la hidrocentrală. După ce s-a terminat construcția hidrocentralei, orașul s-a transformat în stațiune turistică. Era plin, adulții veneau la tratament prin sindicat și copiii în tabără. Copiii mergeau la școala generală de aici, la liceu mergeau la Râmnicu Vâlcea, Călimănești, Brezoi sau Sibiu.
La școală mai sunt 80 de copii inclusiv cu grădinița, iar clasa a opta are 18 elevi. Acum mai sunt 1450 locuitori.
În satul Valea Măceșului aflat aproape de Voineasa trăiesc 35 de persoane, sunt 3 familii cu vârsta sub 45 de ani, restul au peste 65.
Familia Lazăr a facut turism din 1995. Când au construit pensiunea s-a gătit mult, aveau oameni la lucru. Fetele au fost atrase de gastronomie.
Ele gătesc tradițional, îmbină ingrediente, experimentează. Gătesc ciorbe cu carne de rață, sau cu afumatură, din urzici sau ciorbă din măcriș cu lapte acru, gălbenușuri și la sfârșit se adaugă puțină slănină. Eu nu am mâncat niciodată ciorbă din măcriș. Pensiunile din jur gătesc doar cinci ciorbe, grătar și o tocăniță.
Pe nesimțite soarele s-a dus la culcare și a venit seara. Alexandra, Andreea și Gabriela ne-au chemat la cină.
Andreea ne-a povestit că este o cină de-a locului, totul e de aici. Vom servi o pastă din pește, iar păstrăvul este proaspăt și afumat astăzi, vom servi muguri de păpădie, microplanta de fag, toate sunt comestibile. Alexandra ne-a invitat să ne uităm la culoare, texturi, la magia din farfurie.
Gabriela ne-a povestit despre Oltenia Brunch. În locuri puțin umblate oaspeții se conectează cu natura, află despre ingredientele locale și discută cu cei care le îmbină magic în bucătărie. Evenimentele organizate la Runcu, Novaci, Costești sunt câteva exemple.
La cina gourmet am avut cinci feluri și un desert, având alături vinurile propuse de Florin Vâlcea de la Bem un Vin. Fiecare propunere avea gustul acela proaspăt, inconfundabil. Vă invit la cina gourmet:
Gustări reci: Salată cu icre uriașe de păstrăv și cremă de păstrăv afumat; pate din rață cu sos acrișor din portocale pe crostini, pastramă din rață marinată în condimente și apoi fiartă, salată din micro plante. Acest platou a avut alături un pahar cu Issa Riesling produs la Crama La Salina. Nu am crezut că poate fi asociat pate de rață cu demiglasse din portocală. O petală roșie de lalea murată și păpădie murată au acompaniat aceste gustări.
Gustări calde și vinul Issa Rose: Borș clar din păstrăv și crostini; Borș limpede din păstrăv afumat și neafumat. De unde vine peștele? Andreea ne-a spus că ele cumpără de la păstrăvăria din Mălaia de sus, lângă farmacie. Pe vremuri se făcea troc sau plăteau bir în păstrăv. Cerealele nu se fac aici pentru că vara e mai scurtă cu o lună. Cumpărau cereale, la schimb cu peștele. Surorile Lazăr sunt un exemplu, dacă pensiunea ar dispărea și alte afaceri ar dispărea. Am aflat că peștele e bine să îl pui puțin in congelator, există o trecere de temperatură. Înainte de afumare stă hidratat cu sare și urzică, apoi în afumatoare stă două ore. Nu fac fum rece.
Plăcintă din ciuperci (hribi, piciorul căprioarei, urechi de lemn, ghebe, sotate în unt) cu un sos de consistența unui piure, un sos din brânză de burduf, unt și lapte. Este un singur cioban de unde cumparau brânza de burduf, dar fac și singure. Totul este foarte bun.
Fel principal: File din păstrăv la cuptor cu pesto cu leurdă, piure galben din cartofi cu morcov și piure mov din cartofi și affine, un fel asociat cu Issa Sauvignon Blanc.
Desertul a fost o altă surpriză: Gogoșele pufoase din brânză de vaci învăluite în jeleu aromat cu zmeură și mentă, acompaniate de Issa Ice Wine.
Într-adevăr totul a fost uimitor, fiecare ingredient a fost atent ales și pregătit. Toți invitații au admirat conceptul.
A fost doar începutul unor noi conversații. Această cină a străns în jurul ei membri din alte ONG-uri, bucuroși că lucrează împreună și lucrurile se schimbă.
Cristian Valentin Cismaru a povestit de necesitatea unor trasee documentate pentru drumeții. A dat exemple în care mâncarea și băutura sunt apreciate de turiști, dar cazarea și serviciile nu sunt de calitate. Este necesar să se ajungă la o masă critică, să ai un conținut, să înțelegi o comunitate. Să suprapui mai multe nivele, fără comunitate nu devii o destinație.
Gabriela a povestit despre gastronomia românească și proiectele organizate de Gate to Romania care susțin producătorii locali și arătă turiștilor istoria acestor locuri.
Oana Mesea a povestit despre atelierele cu copiii pe care le organizează la Costești. Copiii învață să protejeze natura și cât de frumos e să fii voluntar.
Nedeea Vâlceană din Brezoi organizează lecții de echitație și drumeții cu caii pe munte în Munții Lotrului și în Țara Loviștei. Drumețiile durează între una și sapte zile. Organizează tabere pentru copii, tineri și adulți.
Mi-a plăcut că toți reprezentau un nod într-o rețea și roadele se văd.
A doua zi am fost invitați la Brunch. După aceea domnul Lazăr, ne-a arătat unde începe Strategica. A fost frumos, copiii s-au urcat într-un tractor și adulții au mers pe jos. Sus este un loc unde vezi toți munții din jur.
Mi-ar plăcea să amenajeze arhitectul Dorin Stefan un spațiu de unde să admire întreaga zonă. De asemenea aici poate exista o hartă realizată de Pensiunea Lazăr și alte Ong-uri, o hartă despre Strategica. Pe conturul acestui lui pot apărea siglele Ong-urilor și activitățile din zonă.
Mi-a facut mare placere sa citesc povestea Andreei si Alexandrei Lazar iar meniul mi-a facut o pofta grozava. Avem nevoie de oameni pasionati care sa stie sa integreze patrimoniul culinar in meniuri moderne pentru turisti si sa puna astfel in valoare obiceiuri stramosesti. La aceasta intersectie de drumuri se gaseste noua bucatarie romaneasca.
Ma bucur ca ti-a placut povestea lor. Acolo totul este in armonie, natura si viata de zi cu zi. Povestesti alaturi de Andreea si Alexandra despre trecut si privesti in viitor.